La Simo vine o faptură,
Cu ochii stinşi, dar tare rea de gură.
- "Sunt, Simo, neam de bielorusă,
De mine Kerber a mai fost distrusă
Şi-aş vrea ca să mai joc o tură.

Aplaudacii toţi răsar din cort,
Să-mi vadă şortul, când îl port
Şi-n joc îl trag în sus şi-l las în jos!
Mi-e drag, mereu a fost aşa!
Numai Serenei i l-aş da.

Dar fanii mei zilnic tot pier!
Şi arde soarele pe cer;
Şi de amar îndelungat,
De mult nu am mai câştigat
Măcar turneu de Premier!

Ai mei pierduţi sunt, Simo, fanii toţi:
O, mântuie-i, de vrei, că poţi!
Dă-mi set macar! Că sunt săracă!
Dă-mi set! Ca să mă mai placă,
Dă-mi numai cât socoţi!

O poartă Simo, dând ocol,
Între servicii pas domol!
Şi ochii Vikăi mari s-aprind;
Tricou-n-truna netezind
Stă mută, Vika! E nasol.

- "Tu Vika, bagelul primeşti?
- "O, Simo, cât de aspră eşti!
Amar este coşmarul meu!
Cred c-o sa moară „ala eu“,
Aşa cum îmi plăteşti!