Desi AO 2018 nu si-a consumat nici macar meciurile din turul 2, s-ar putea spune deja ca cel mai remarcabil rezultat, de fapt cea mai remarcabila evolutie, s-a consemnat deja, intrand in istorie. Este vorba de Marta Kostiuk. La 15 ani, 6 luni si 10 zile aceasta fata a trecut 3 tururi de calificari si 2 tururi pe tabloul principal. REMARCABIL!!!

Cand zilnic, ora de ora si secunda de secunda ne inecam in tone de statistici, devenind practic niste consumatori aproape inerti de cifre, poate ca aceste sumare date biografice nu inseamna nimic. Suntem pregatiti sa ingurgitam numai fast-food, de top, daca se poate! Multi suntem deja imuni la VALOAREA DEVENIRII, la munca inmagazinata in miile de ore aride, consumate departe de ochii deseori nedrepti si superficiali ai consumatorilor de profesie.

Da, au existat jucatoare si chiar castigatoare de turnee importante, inclusiv slamuri, si la varste mai mici. Unii am avut privilegiul sa insotim cu atentia noastra fete ca Jaeger, Capriati, Seles, Hingis, Sharapova, chiar surorile Williams, care se stie deja ca au 'sarit' cumva junioratul competitional (dupa ce insa au facut acolo scurte ravagii demonstrative, cand au jucat!). Poate cele mai talentate au fost primele doua. Din istoria fiecareia se pot trage numeroase invataminte, pentru a invata cum "asa da" si cum "asa nu".

Epoca Wonderkids parea insa apusa. Antrenamentul specific, nutritia, tehnicile si logistica de recuperare au facut ca varsta jucatorilor sa creasca si perioada de performanta la varf sa se lungeasca, constanta si experienta jucatorilor maturi tinzand sa anuleze avantajul pe care il confereau candva energia si entuziasmul tinerilor aspiranti la gloria sportiva.

Dar iata ca anul aceasta a aparut Marta! Pentru a intelege e nevoie de un pic de istorie. Suficient de recenta insa ca sa nu pierdem atentia abonatilor la KFC, McD si Dristor Kebab;)...

Mai 2015. O primavara frumoasa, cu soare bland, fara vant, atmosfera limpede. Pe scurt: conditii optime pentru tenis. Pe terenurile CNT se desfasoara cel mai puternic turneu pentru juniorii U14 organizat in Romania: Dr Oetker Junior Trophy. Ultimul mare turneu aflat in grija Florentei Mihai, o discreta si delicata Doamna a tenisului romanesc.

Pe tabloul de fete regasim trio-ul cel mai redutabil al generatiei romanesti 2001 (una dealtfel foarte buna si la baieti, unde ii avem pe Filip Jianu, Nini Dica si Cezar Cretu): Andreea Velcea, Smaranda Corneanu si Roxana Manu. Chiar daca primele doua favorite sunt ucrainience, este considerat - cu suficienta legitimitate - ca "turneul lor", toate fiind in anul superior al categoriei de varsta. Lucrurile evolueaza conform previziunilor, seed 1 (ucraineanca Snigur) trece greu de o romanca cu lovituri puternice dar inconstanta pentru a esua drastic in QF (1-12) in fata primei jucatoare cu joc mai robust (malteza Pellicano), care insa avea si ea sa piarda semifinala, in decisiv, la Smaranda, care dealtfel urma sa castige turneul.

De pe partea inferioara a tabloului venea seed 2, o anume Marta Kostiuk. Era considerata o 'intrusa', fiind nascuta in anul mic al generatiei, adica 2002. Folclorul si zvonurile care circulau nu-i erau tocmai favorabile. Se spunea ca are o tehnica precara si un clasament 'umflat', jucand foarte multe turnee, pentru ca parintii - evident! - isi puteau permite acoperirea costurilor deplasarilor si participarilor (se cam stie cum se faceau si inca se fac banii in spatiul ex-sovietic, daca esti conectat la 'conducta' care trebuie...). Evident ca am fost interesat sa verific cu proprii ochi veridicitatea chestiunilor vehiculate in stramtul dar zglobiul spatiu public tenisistic autohton.

In primul tur a avut bye asa ca n-am putut s-o urmaresc decat in meciul de tur 3, cu o romanca cu un joc destul de agresiv dar extrem de inconstanta si cu un mental in disolutie imediat ce loviturile nu-i intrau. Nu s-a vazut mare lucru, meci fara istoric, Kostiuk a avut grija sa tina mingea in teren pentru ca de pierderea punctelor se ocupa Lavinia, scor 6-1 6-1.

Meciul din QF a fost insa un meci de povestit la nepoti (vorba Doctorului). In fata Martei era Andreea Velcea. Profilul Andreei e de grinder-metronom. Fara lovituri agresive dar cu un joc de picioare foarte fluid, care ii asigura o deplasare si o pozitionare la lovitura remarcabile, Andreea era practic un zid de netrecut, mai ales la categ U14. Stapanind cu maiestrie asa-numitul joc 'balonar', invartind si aruncand mingea mereu in apropierea liniei de fund, Andreea ofera foarte putine oportunitati adversarelor sa deschida unghiurile sau s-o atace. Si atunci am putut sa remarc pentru prima oara dibacia Martei. Dupa ce s-a 'incontrat' cu Andreea pe jocul balonar de pe fund, a schimbat imediat registrul, alternand cross-urile adormitoare cu dtl-uri foarte iuti. Aspectul jocului nu era deloc estetic, parea ca loveste de multe ori cu lopata. Dar se tinea de strategia de joc. Dupa ce Andreea parea ca a inceput sa se adapteze la noua schema de joc, a inceput sa bage slice-urile, fortand-o pe fata noastra sa vina pe tranzitie. Practic in primele 5-6 gheme a reusit s-o aduca pe Andreea in stare de destabilizare psihica. Dar Andreea nu arata, e mult mai bine 'mobilata' mental ca celelalte fete ale noastre, cred ca o ajuta si temperamentul mai flegmatic. Doar faptul ca pierdea schimburile lungi (altminteri o specialitate a ei!) arata ca indoiala i se strecurase in minte. Meciul, unul lung si deloc usor, s-a derulat cu Marta la conducerea ostilitatilor, dominand tactic un joc in care, dincolo de seed, pornise clar cu sansa a 2a: 6-3 6-2.

Meciul din SF, a fost cu Roxana. Un cu totul alt profil de jucatoare. Eleva profesorului Gallan (din asa numita "scoala de tenis de la Constanta") are un joc agresiv, cu lovituri puternice si plate de pe ambele parti. Nu lasa timp adversarului, loveste puternic de pe loc, un punct mai vulnerabil fiind deplasarea. Destul de temperamentala, isi pierde uneori si concentrarea, iesind din joc. A abordat insa meciul cu Marta foarte bine. A lovit tare, lung, precis. Inclusiv o serva fara cusur, alternand inteligent platele la T cu slice-urile la exterior si kick-urile pe corp. Setul 1 a fost fara istoric: covrig. Marta parea oarecum resemnata. Si in setul 2 s-a vazut din ce plamada este. Nu s-a panicat, a asteptat atat cat jocul Roxanei sa slabeasca un pic. Nu mai tin bine minte evolutia scorului dar Marta s-a agatat de un fir de par, cand s-a ivit ocazia. I s-a vazut clar versatilitatea in joc, incercand tot timpul s-o miste pe Roxana, sa nu-i dea mingi usoare. A alternat atat de mult loviturile incat practic a scos-o din ritm. A folosit chiar si mici trucuri, trageri de timp, mingi contestate, in asa fel incat sa-i distruga focusul adversarei. O viclenie care, fara sa frizeze frauda, este aproape imposibil de identificat pe meleagurile noastre, unde de regula se fura in capul gol, fara discernamant, deseori cu sprijinul neprecupetit al parintilor de pe margine! Deci e clar ca fata era inteligenta, stia sa nu-si piarda mintile intr-un context defavorabil. La 4-4 Roxana era in pragul prabusirii, a prins insa curaj si a lovit din nou fara teama, castigand ultimele doua ghemuri si partida. Din pacate pentru ea, consumul nervos din setul 2 cu Marta si relaxarea de dupa i-au fost fatale in finala, dupa ce a pierdut fara drept de apel in primul set nu si-a mai putut reveni nici in al 2lea, desi a luptat. Scorul finalei a fost 6-2 7-5 pentru Smaranda.

Marta insa a aratat un potential remarcabil. Tehnica era cu siguranta cam precara, aici criticii ei aveau dreptate. Dar istetimea, simtul de anticipatie, flexibilitatea mentala cu care alterna tacticile de joc imediat ce adversara gasea raspunsuri la jocul propus de ea erau senzationale. Nu era o prezenta prea placuta pe teren: imbufnata, plangacioasa, vociferand si contestand deciziile arbitrilor, afisand deseori o aroganta ostentativa la adresa adversarului si tribunei, s-ar fi zis ca se mula pe modelul Jelenei Ostapenko. Dar creierul ei era ACOLO si LUCRA IN PERMANENTA!

Si, iata, la nici 2 ani de la Dr Oetker Bucuresti, SCHIMBATA RADICAL IN BINE, aceasta fata avea sa castige AO la juniori, in fata unei adversare mai mari ca varsta, mai puternice fizic si cu mai multa experienta. Iar anul acesta sa avanseze incredibil (pentru majoritatea!) pe tabloul principal la senioare.

Un prilej de reflectie pentru noi, pentru parinti, pentru antrenori si pentru oficialii FRT ar fi sa punem in balanta ce s-a facut de catre echipa Martei Kostiuk din 2015 incoace si ce s-a facut in echipele tinerelor noastre de perspectiva, pentru ca atunci au aratat ca se poate! Cu sinceritate si cu spirit critic sanatos cred ca se pot trage niste concluzii. Stiu, majoritatea 'factorilor de decizie' vor arata spre 'punguta cu doi bani'. Poate ar fi cazul sa nu mai cautam scuze penibile, care nu fac altceva decat sa ne puna in evidenta meschinaria si lipsa de implicare si profesionalism...