Cu recent castigatul titlu de la Melbourne, Roger Federer a atins cifra de 20 de Grand Slam-uri. Rafael are 16 și Novak Djokovic 12. Acest număr și multe alte titluri care se acumulează în dreptul celor trei îi plasează printre cei mai buni din istoria tenisului. La aceste date este necesar să adăugăm faptul că, grosso modo, au concurat în aceeași perioadă și, prin urmare, multe din titlurile câștigate de unul dintre ei au fost disputate contra celorlalți doi.

Nu intentionez sa ignor meritele si realizarile altor mari jucatori de tenis ai acestei perioade, care au complicat multe din turneele la care cei trei au participat. Vreau sa ma refer doar la aspecte ale personalitatii lui Roger care il fac sa fie mult mai mult decat abilitatile sportive demonstrate de acesta pe un teren de tenis.

Exista o componenta comuna a acestor trasaturi de personalitate. Doar cineva care a experimentat un lucru aparent irațional, cum este pasiunea excesivă pentru propria meserie, este capabil să reziste în fața obstacolelor și să aibă o carieră atât de lungă și fructuoasă precum Roger Federer.

Cand, in 2013 si 2014, devenise evident pentru majoritatea specialistilor ca elvetianul era pe panta descendenta a carierei sale, Roger a fost dispus sa insiste, sa dedice mult timp imbunatatirii si reinventarii jucatorului de tenis Federer. Nu a fugit de asta, nu a ezitat sa se confrunte cu nesiguranta momentului si a acestei abordari, desi castigase deja tot ce era de castigat si avusese realizari de netagaduit. A dorit sa isi ofere sansa de a-si duce recordurile chiar mai sus, facand ceea eu i-am cerut intotdeauna nepotului meu: schimband ceea ce pana acum i-a adus rezultate foarte bune, in ciuda acestui fapt.

Mintea umana este de obicei reticenta cand vine vorba de a infrunta dubiul, incertitudinea cu care vine noul. Nu exista lucru mai greu de realizat decat sa modifici ceea ce pana in prezent a functionat bine. Se pare ca asta a reprezentat si una din trasaturile personalitatii lui Steve Jobs. Sa fie capabil sa observe tendintele momentului si sa-si modifice abordarile in consecinta, in loc de a urma, iar si iar, vechea reteta a succesului.

Cand Roger Federer a inteles faptul ca jocul sau trebuie sa evolueze, a facut ceea ce trebuie si a avut rabdare. Un exemplu extraordinar de inteligenta, rabdare si devotament. Cred ca tenisul sau este mai ”necrutator” astazi, deși punctele mi se par mai puțin pitoresti, schimburile epice, foarte lungi si foarte disputate pierzandu-se pe drumul devenirii tenisului sau.

Fiecare dintre victoriile lui Federer complica inca si mai mult lucrurile pentru nepotul meu, dar, daca accidentarile vor fi blande cu el, imi doresc sa nu abandoneze la nivel mental lupta si sa nu accepte lucrurile asa cum sunt. Astazi, cand l-am vazut pe Roger departandu-se inca un pic de Rafael, împărtășesc cu mulți oameni valoarea extraordinara a acestui om și magnitudinea realizărilor sale, dar, de asemenea, astazi, mai mult decât oricând, Rafael trebuie sa lupte pentru a depasi piedica de moment a accidentarii de la Melbourne si sa gaseasca dorinta si forta necesare in propria sa pasiune pentru tenis.

Imi vin deseori in minte faimoasele cuvinte ale lui Martin Luther King, unul din citatele mele favorite: "Chiar de-as sti ca lumea se sfarseste maine, tot as sadi astazi un mar." Calea propriilor convingeri este una foarte puternica. A fost pentru Roger Federer si sper ca va continua sa fie si pentru Rafael.