40= plucking pheasants since 2017
Audienţă: 20 useri online  •  În ultimele 24 de ore ne-au trecut pragul vizitatori unici
Short News
Contele de Zapada • 15-Feb-2018

("Jocul țepușelor” - pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele și cartea de engleză)

Decorul: variabil. Acțiunea se petrece în Marea Catacombă de sub palatul din Țara Nimănui.

Atmosfera: din ce în ce mai sumbră.

Marele Consiliu este format din:

Reginul Cercei Grațiosul - inițial el domnea într-o frumoasă țară îndepartată din care a fost exilat în urma unui conflict cu Marele Împarat. Opinia colectivă despre exilarea împricinatului a fost foarte împărțită dar Marele Împărat a ascultat doar de un colectiv redus de consilieri.

În exil, Cercei Grațiosul a plecat mai întâi în împărăția lui Rămăsei Bolând. Acestuia i se spune și Mad King, în amintirea Regelui Aerysit, Rămăsei Bolând dându-și și el multe aere. Faptul că Rămăsei Bolând l-a primit pe Cercei Grațiosul în împărăția sa este ușor ironic ținând cont că atunci când s-a pus problema exilului din Țara Frumoasă ”Mad King” urla de zor: ”BURN HIM!!! Burn them all!”

Locuitorii din țara lui Rămăsei Bolând spuneau despre el pur si simplu că ”he is a real bastard”. Așa ca fie au plecat de bunăvoie fie au fost exilați. Așa cum s-a întâmplat și cu Cercei Grațiosul care rezistat el o perioadă dar a sfârșit prin a fi dat afară din împărăție, ”Mad King” Rămăsei Bolând punând câinii pe el pentru că Cercei a îndrăznit să îl contrazică.

A urmat apoi o perioadă în care nu se știe pe unde a umblat Reginul Cercei Grațiosul pentru că nici istoria și nici isteria nu menționează. A ajuns în cele din urmă în Țara Nimănui unde tronează și astăzi.

Laurel Grațiosul ”văr” cu Reginul. Numit și Mâna Reginului. Capabil de o foarte mare adaptabilitate la mediu poate să accepte multe pentru a rămâne în grațiile celor cărora li se adresează cu ”Your Grace” însă incapabil să înghită cea mai mică ridicare de sprânceană din partea lui Ion Tyr.
Dispus și predispus ca în calitate de Mână să facă ceea ce este necesar pentru ca cei din regat să viseze frumos.

Lord Băi (mă) Lași zis și Little Body – Master of Bitcoins. Este posesorul Marii Catacombe în care se desfășoară acțiunea. Este foarte greu de precizat de partea cui este. Sau dacă este de partea cuiva. Cert este că își urmează propriile planuri. Se preface că îl lasă pe Regin să conducă. De fapt, se preface că lasă pe toată lumea să conducă. Dar se trece ușor cu vederea că este specialist în tragerea IȚ-elor încurcându-le sau descurcându-le după plac.

Lord Vorak Maestrul Șoaptelor, Strâmbelor și bețelor. I se mai spune Păianjen. Își țese abil plasele în care cad destul de mulți și mai ales multe. Are o rețea (web) de informatori care îi conferă avantaje certe. În tinerețe s-a antrenat mult cu săbii de lemn. De aceea a dobândit o adevărată dexteritate în mânuirea bețelor.
Precum modelul original este uns cu toate alifiile. Modelul (cf. Manualului de istorie GRRM) era uns cu toate alifiile atât la propriu cât și la figurat. Despre Lord Vorak se poate vorbi numai la figurat. Spre diferență de modelul original, Lord Vorak nu poate să îl sufere pe Ion Tyr iar despre Ion Omăt nici nu se pune problema. Dar, ca un păianjen veritabil, nu își afișează opiniile la vedere ci își țese plasa.
Este mare admirator în ascuns al celor de dincolo de Zid, Plimbăreții digitali.

Înaltul Vrăbioi neo-protestant: fire ursuză, se enervează ușor dacă lumea este bucuroasă în jurul lui. Propovăduiește în permanență Apocalipsa Ariei cea Tare bazându-se pe faptul că până la urmă va avea dreptate. Optimismul unora i se pare o jignire personală, el considerând că datoria fiecăruia este să vadă păcatele celor indicați de el. Unul dintre păcatele de moarte pe care nu poate să le sufere este exprimarea criptică. Mai ales atunci când cei din jur râd. I se pare că se râde de el. Și îl enerveaza peste măsură textele lungi. Dacă mai sunt și criptice...A crezut că o să fie mai mulțumit când aceste texte vor dispărea dar doar pentru a constata că și asta îl nemulțumește.

Prezența Înaltului Vrăbioi în Marele Consiliu nu se datorează neapărat simpatiei reciproce cu ceilalți membri ci datorită conștientizării că au nevoie unii de alții în lupta cu dușmanii comuni, în special locuitorii frumoasei țări. Dar nici cei care se aventurează în Țara Nimănui fără a avea certificat de calitate girat de Marele Consiliu nu sunt iertați. Dorința cea mai mare a Înaltului Vrăbioi este să reușească să îi aducă pe drumul cel drept pe toți cei aflați pe calea pierzaniei, adică să îi facă să renunțe la admirația față de Aria cea Tare.

Personajul colectiv Pentru că locurile în Marele Consiliu sunt limitate dar familia e mare, stăpânul Catacombei, Lordul Băi (mă) Lași, a recurs la ex machina si a inventat titlul de locuitor. Așa că unii locuitori sunt mai egali decât alții. Fapt pentru care mai pot participa la ședințele Marelui Consiliu Maestrul Literelor zis și Omega 3, Maestrul Vocalelor Lungi, Maestrul oBăiat, Maestrul În Vizită și nu în ultimul rând Maestrul Bucătar. Ar mai fi fost Marele Maestrul Pi Șele di Aiși. Dar Maestrul ăsta era cam bătrân, uita des să vină la întrunirile Marelui Consiliu și atunci când venea gâfâia vreo două vorbe și dispărea.
Reginul îî privește pe toți cu îngăduință, mai mustră părintește pe câte unul sau altul, dar are grijă ca în general să fie liniște în Marele Consiliu. E suficient bruiajul adus de Ion Tyr, Ion Omăt și cei din tagma lor, măcar de le-ar vedea capetele în țăpușe mai repede.

Scena Întâi (și singura).

Reginul Cercei Grațiosul stătea gânditor pe tronul său din Marea Catacombă. Era așa de gânditor încât semăna perfect cu strămoșul său de la Hamangia. Citind aceste rânduri Reginul fu încântat și se intrebă pe loc dacă nu ar fi cazul să își schimbe numele în Cercei Gânditorul. Apoi dădu din mână a lehamite și spuse:
”Lasă să își bată posteritatea capul cu asta.”

Lângă tron se afla un tablou cu Aria cea Tare alături de Perfectul Cavaler. Partea de tablou în care se afla Aria cea Tare era folosită pentru aruncarea la țintă cu săgeți. Campionul absolut era Lordul Vorak. Din cauza multelor mici înțepături Aria cea Tare nu se mai vedea deloc în tablou. Era doar o pată mare neagră. Lordul Vorak ar fi aruncat cu plăcere și în Perfectul Cavaler dar Reginul a interzis categoric asta. Îl admira pe Perfectul Cavaler câștigator al celor mai multe Mari Turnire la care a participat toată floarea cea vestită a cavalerilor.

Turnirurile de fete nu prea îl interesau pe Regin. Doar e bine știut că fetele nu se pricep să mânuiască sabia. De urmărit nu le urmărea dar de comentat le comenta. Atunci când te pricepi te uiți doar la rezultatul bătăliei și știi deja câte lovituri în scut a dat fiecare și câte fandări a făcut. Atunci când te pricepi... Se știe!

Într-un colț stătea un scutier. Scutierul stătea și vorbea singur. Cei de la Palat și din Marea Catacombă nu prea (mai) stăteau de vorbă cu el. În primul rând pentru că vorbea o limbă pe care nimeni în afară de el nu o înțelegea. Cei mai răutăcioși spuneau că nici măcar el nu o înțelege. Apoi, cuvintele lui aveau prostul obicei că după ce au fost rostite pluteau o vreme în aer și apoi dispăreau ca și cum nu ar fi fost rostite niciodată.

Pereții erau acoperiți cu diverse tablouri. Lângă tablouri se aflau mai mulți pictori care aveau sarcina să picteze altele noi de fiecare dată când un cineva dorea să schimbe decorul. De aceea pictorii erau la mare căutare.

În alt colț un trubadur ce se credea în mișcarea Underground cânta imnul regatului:
”La curtea lui Vodă e ședință mare, / Stau boieri pe scaun, stau și în picioare,/
Se discută probleme, se analizează / Ce nu merge bine, ce incomodează;”

În acel moment Reginul își dădu seama că ceva îl incomodează. În prima clipă gândul i-o luă la goană spre Aria cea Tare. Apoi prin ricoșeu la armata celor ce se înșirau în spatele Ariei (inclusiv Marele Împărat care l-a exilat), își aduse aminte de Geo Păturică și de Doctorelul cel Blând și Bun și în final de Ion Tyr și Contele de Zăpadă. Ba chiar și de Mama Ironiilor. Toți îl enervau și incomodau și totuși starea actuală de discomfort venea de la altceva.

În acel moment strigă:
”LINIȘTE! Vreau să analizez!”

Trubadurul tăcu mai ceva ca Șeherezada când se iveau zorile. Pictorii se concentrară pe semnificația rozului în cultura modernă, iar membrii și membranele Consiliului se deghizară rapid în oameni care nu au nimic de făcut și mai ales de spus.
Doar în colțul lui micul scutier vorbea pe limba lui. Așa că fu trimis să se joace afară.

După o profundă analiză Reginul realiză ce îl deranja. Datorită bugetului limitat nu s-a putut face un tron din săbii așa că a fost făcut unul din piuneze. Care nici măcar topite nu erau. Din acest motiv este de înțeles de ce Reginul stătea ca pe ace și părea cam înțepat. Se consolă rapid cu ideea că face acupunctură. Își notă în gând că trebuie să discute problema cu Maestrul Bitcoins-urilor.

În acel moment, ca și cum i-ar fi citit gândurile, Little Body, Lord Băi (mă) Lași, se apropie de Regin și îi spuse:

”Reginule..”
”Your Grace! Cercei Grațiosule!” îl corectă vărul Laurel.

Lord Băi (mă) Lași tocmai se pregătea să îi dea o replică pe măsură vărului și să îi atragă atenția că la el în casă nici nu grațiază dar nici nu gratifică pe nimeni. NIMENI, clar?! când fu întrerupt din nou. De data asta de un hohot isteric de râs. Se întoarse ca să îl vadă pe Înaltul Vrăbioi neo-protestant roșu la față de râs. Ce îl enervă cel mai tare nu fu faptul că a fost întrerupt ci acela că Înaltul Vrăbioi râdea cu HEHEHE.
Când să deschidă gura să protesteze se întâmplă ceva neașteptat: fu...întrerupt.
”La naiba! Atâtea întreruperi n-am mai văzut din timpul sezonului ploios care a afectat luptele cu sabia din cadrul turnirurilor” gândi el. De data asta cel care l-a întrerupt era Reginul:

”Ce este așa de amuzant Înalt Vrăbioiule?!”

”Reginule...Your Grace...Cercei hehehehe Grațiosule hohohohoho...mă scuzi dar nu pot să citesc numele tău hehehehehe fără să mă apuce râsul. Dacă era CerceL sau măcar Grațioși dar așa...e un dezacord acolo încât poți să fii fericit ca Maestrul Observator Gramatical nu a primit viză în Țara Nimănui”

”Băi, nu am vrut să fiu confundat cu un alt CerceL. Și, în al doilea rând, e licență poetică.”
Profitând de atacul neașteptat asupra Înalt Vrăbioiului, Lord Băi (mă) Lași se hotărâ să întrerupă și el pe cineva. Strigă iritat:

”Mai lasă HEHEHE Vrăbiuță că este Trade Mark...intreabă-l pe Lord Vorak dacă nu mă crezi”.

”Mda că Lord Vorak o fi vreun model. Poate model de Kingslayer că el e cu stânga și pare genul de la care te poți aștepta să te înjunghie pe la spate. În plus...”

”Te sfătuiesc să fii cu băgare de seamă Înalt Vrăbioiule! Aici ciripești cum îți cântăm noi. Altfel zbori!” spuse Reginul hotărât.

Vărul Laurel decise că e momentul să își exerseze proaspăt descoperitele aptitudini de împăciuitor:
”Hai măi Înalt Vrăbioiule, lasă și tu HEHEHE-ul. Încearcă eventual cu BEHEHE.”

Asta stârni o reacție virulentă din partea domniței Margareta din Grădinile de Sus.
”Nu mai fă pe mielușelul că nu merge. Urma scapă turma!” declară ea ritos.

În acel moment începu haosul. Toți vorbeau deodată, nimeni nu mai asculta pe nimeni, grefierul care trebuia să scrie protocolul ședinței Consiliului se văzu nevoit să înceapă un nou sul de papirus deși era abia începutul ședinței. Enervat Maestrul Bucătar îl pocni în cap pe Maestrul Literelor Omega 3 cu o tobă. Nu apucă să se bucure prea tare pentru că Reginul îi înfipse o fărâmiță în urechea dreaptă și o romică în cea stângă. Maestrul Literelor profită de răgaz și îl pocni pe Maestrul Bucătar cu o serie de manuscrise care erau foarte lipicioase de la cuvintele extrem de siropoase conținute.
Ca la un semn începură să arunce unii în alții cu tot felul de manuscrise scoase din canalele tubulare.

Așa că nimeni nu băgă de seamă corbul mesager venit din partea bărbosului Ion Tyr care le trimitea un ultimatum somându-i să spună care este trubadurul lui favorit.

Vărul Laurel mai făcu o încercare:
”Haideți mai bine să ne luăm de mâini și să zicem toți o mantra: Ooooommm...Auu!”

”Auu” nu făcea parte din mantra ci era reacția lui. Maestrul Bucătar tocmai îl pocnise în cap cu o tigaie, în cel mai pur stil al Meerei Spintecătoarea.

”Eu nu fac nici o mantră. Eventual o Sutra. Dar nu cu tine că nu sunt din acela...”.

Vărul Laurel văzu stele verzi dar îi plăcu având o senzația că a gustat dintr-o substanță adusă în lumea underground de Cavalerul Ceapă Verde pe vremea când facea contrabandă. Pentru că i-a plăcut, începu să dea stele la tot poporul. După ce a terminat de numărat toate stelele de trei ori (depășind astfel celebrul record al unui luptător cu mana goală care numărase până la infinit de două ori) se pregătea să înceapă a patra oară cand... în Marea Catacombă intră Lordul Vorak. Acesta se îndreptă direct către Regin și îi spuse:

”Vouă vă arde de prostii pe aici și eu trebuie să lupt în Țara Frumoasă cu tot felul locuitori. Și fiind înarmat doar cu o sabie de lemn! Am reușit să îi amețesc un pic lansând niște șoapte despre flamura de pe armura Ariei cea Tare. Am fandat cu sabia de lemn și le-am demonstrat că nici un fabricant de armuri nu este cu adevărat interesat de Aria cea Tare și ca ea poartă armura aia doar pe o pungă micuță de galbeni și o face doar pentru ca vrea și ea să poarte o armură de calitate și cu o flamură cunoscută. Și le-am zis că degeaba speră ei că The East remembers Am activat și câteva alianțe utile.

Însă veștile nu sunt prea bune. Deja sunt voci care spun că armura fără flamură cu care a luptat la vechiul turnir era mai frumoasă. Dar sunt alte vești și mai proaste.

”Care?” întrebă Reginul.

”Mama Ironiilor și-a scos iar Ironiile la luptă și a cam pârjolit imaginea unora dintre noi. Și mai e și aliată cu bărbosul Ion Tyr”

”Hihehohu” încercă vărul Laurel să se pună bine cu toată lumea ”Ion Tyr este pitic?!”

În acel moment apăru în scenă Alan Off-Shore.
”Nu vreau să fac pe avocatul nimănui, nu aici cel puțin, dar Ion Tyr nu este pitic. Este chiar foarte înalt, nu ca mine dar oricum, înalt.” spuse el. Apoi adăugă:

”A primit rolul pentru că are barbă, bea vin și știe lucruri.”

”Vorbind de roluri” spuse Lordul Vorak ”nu ai vrea să fii padawanul meu? Drept recompensă te-am putea face Mare Maestru al Împrospătării”

”Nu sunt interesat. Ti-am mai spus că tu ai nevoie de paravan nu de padawan. În plus, nu cred că vreau să joc în același film cu tine. Poate că nu ai observat că sunt purtător al ordinului Friend in need”. Spunând acestea Alan Off-Shore plecă înapoi în Țara Frumoasă.

”Și eu am vești proaste.” spuse Reginul. ”Ion Omăt a revenit. Acum își spune Contele de Zăpadă”.

”Păi nu era mort?!”

”Ba da. Dar khum, nekhum a apărut din nou”.

”Preoteasa roșie l-a adus înapoi?”

”Nu. Ea a fost printre cei care l-au omorât. Dar mă gândesc că poate nici nu e viu cu adevărat. Probabil e doar Ghost, o fantomă venită să mă bântuie pe mine.”

”Da, ai dreptate. Nu e bine. Trebuie să facem ceva. Nu îmi place să îi văd împreună pe Mama Ironiilor, Ion Tyr și Ion Omăt. În primul rând trebuie să îi oprim să comunice. Așa că ar trebui să doborâm orice încercare de zbor a unui corb mesager. Dar nu o să fie de ajuns. Am o idee...”.

Lord Vorak se uită în jur cu suspiciune. Ochii îi căzură pe Domnița Margareta din Grădinile de Sus.
”Ai încredere în ea? Crezi că o poți controla?”

”Drept cine mă iei?” spuse Reginul. ”Uiți că am reușit chiar și cu Regina Emoticoanelor pictate?!”

”Bun. Uite ce propun eu. Trimite-i un mesaj Profesorului Cu O Mie de Fețe. Ăla e un ucigaș perfect. Și știi căt îi iubește pe ăștia trei.”

”Ideea nu e rea. Dar problema cu Profesorul Cu O Mie de Fețe e că atunci când începe să lovească îl apucă o stare ciudată și nu mai știe cine e aliat și cine dușman. Ia spune, prietenii tăi de dincolo de Zid, Plimbăreții Digitali, nu ne pot ajuta?”

”Mă jignești!!! Eu nu sunt prieten cu cei de dincolo de Zid.”

”Bine, hai să nu ne certăm. Încă ceva. Secretara aia ta ne poate face un serviciu?”

”Reginule, noi am ieșit deja de câțiva ani din Evul Mediu și tu tot cu idei arhaice ești?”

”Vrei să spui că nu mai poți să o folosești pentru sarcini în afara celor de serviciu?”

”Aaaa ba da! Dar nu e secretară. E asistentă! Așa se spune acum. Dar sunt cam supărat pe ea. A trimis un corb mesager care din greșeală a ajuns la Mama Ironiilor”

”Avem nevoie de ea. Trebuie să sape prin cărți de istorie, manuscrise vechi, orice. Dar trebuie să găsească date pe care să le putem utiliza cum vrem noi. Vezi doar că Aria cea Tare a cam luat-o razna, (bine, mie mi-ar fi plăcut de ea dacă nu era povestea aia cu Instructorul de Dans, Syrio Firicel). Era cât pe ce să câștige ultimul turnir. Îți dai seama ce viață grea aveam cu Geo Păturică și cu Doctorul cel blând după aia??? Și nu doar ea mânuiește sabia ca apucata. S-au pornit și altele. Meera Spintecătoarea a dat-o jos de pe cal pe marea Maria Ignetova și apoi a mai spintecat una. Sora lu’ Ana a început să lupte ca o Iron Lady. Iar năzbâtia aia de Buzz se crede un fel de Lyanna Mormont adică are limba tare ascuțită dar face ce face și își câștigă batăliile. A doborat-o chiar și pe sălbatica aia de Osha-penko care face parte din populația oamenilor liberi la gură. Măcar am scăpat de Brienne I Beg U 3. Pe moment.”
”Așa că avem nevoie de secre...aaaaa asistenta ta” concluzionă Reginul lungul său discurs care l-a obosit peste măsură pe Înaltul Vrăbioi neo-protestant.

Exact în acel moment intră cineva, se duse direct la Lordul Vorak și îi șopti ceva la ureche.

”Vești proaste?” întrebă Reginul.

”Nu. Doar surprinzătoare. Se pare că din lipsă de buget (Time is money) s-a luat hotărârea ca această scenetă să se încheie aici. Și nu va exista continuarea. Așa că singura noastră șansă este să ne inspirăm din Luigi Pirandello și să devenim ”Șase personaje în căutarea unui autor.”