Ma provoaca CG-u' mai jos cu Min. Culturii asa c-oi povesti-o si pe-aia cu Min. de Finante. Pe buna dreptate foarte "indragit" de toata lumea care nu-i nici hoata si nici jmechera.

Era 1993, aveam o trupa care urma sa se desfiinteze si trebuia sa intru cu ei in studio inainte sa inceapa sa se risipeasca prin lume. Azi sint unul in Houston, unul in Toronto, unul in Auckland (yep, chiar acolo), unul la, cred Johanesburg, 2 la Nicosia, unul la Baia Mare si pe mine m-a adus dracu aici si nu ma mai da dus. M-am vinturat prin oras sa vad cit m-ar costa. Erau 3 studiouri mari si late, Adi Ordean abia si-l facuse pe-al lui, 4 cu Televiziunea dar n-aveam acces in studioul ala si era cumplit de scump. Cit de scump? De 5 (cinci) ori cit am platit la Ordean, care numai ieftin n-a fost. Vorbit cu lume, oferte, chestii, Yamaha pe Victoriei era bun insa prea mic pentru ce aveam eu de facut asa ca am vorbit cu Adi. Bon, asta era usor si placut, Adi e un tip foarte fain.

Sigur, gemea Romania de mici pacalici muzicali (siigur ca da, mari chitaristi facuti la norma de nunti, botezuri si taieri de mot care sa traga la ei in balcon pe cite-un Fostex de 4 canale usurind de bani bieti tineri care tot ce doreau era sa inregistreze care ce-avea), satrianisti de ziua a septea, metalistii de la Romana ajunsi azi guru stirbi si prolicsi, lume buna, favoritii mei ce sa-ti spun.

No, acuma trebuia sa fac rost de bani. O basculanta si ceva de ei. Am mers din butic in butic, din chiosc in chiosc, din uzina in uzina. Pe jos, masina nexam, bani de taxi cit paru' pe broasca. Dupa vreo 2 luni de cautari, zilnice, sa n-avem vorbe, de-ajunsesem sa stiu cind vine patronul nu stiu carei consignatii sa vada ce s-a vindut pe-acolo, conving un director de firma de constructii. Omul imi spune ca acopera el 50% din necesar (studio + toata gasca trebuia tinuta in Bucuresti, cu transportul se descurca fiecare). Si-ajung eu la un grossist de Coci Coli, undeva la dracu-n praznic, ceva Frigorifer si ceva ICRA erau pe-acolo. Aia aveau ei programe de sponsorizare zdravene dar alea mergeau la mare, la Holografi, Compacti, de-astia mainstream nu la muzici anticonceptionale de faceam noi. Asa ca la Coci Coli (nu de la HBC, de la un distribuitor, ma rog, un gestionar ce era el acolo, semana cu personajul din Secretul lui Bachus) am fost tratat cu o Coca Cola si-au scapat de mine.

De la Coci Coli ma duce un Tir de-al lor pina-ntr-un loc unde nu fusesem vreodata, undeva la mama dracului dar, hei, ala mergea cu marfa in tara nu sa ma duca pe mine acasa. Era o seara calda de august (cred) si intru intr-un loc, ceva sediu de firma de electrice sau asa. Povestesc cu patronul, un tip simpatic si destept, mai negricios de fel, inginer automatist. Si zice, gata, facem, cit iti trebuie? Atita. S-a facut! Sa pic pe jos nu alta. Si-avea si un calculator nou nout, Packard Bell scria pe el.

Bon, acuma trebuia sa aflu cum fac sa poata sa-mi dea banii. Ca eu firma nu, eu PFA nici, eu Stan Papusa "in mare dispozitie moral volitiva". A doua zi ma infiintez la Garda Financiara. Erau doi gujbeti in uniforme de-astea negre, pareau a fi uniforme de lupta, mda, si eu cautam contabili sa-mi explice si mie dracului careva cum sa fac sa fiu in lege si eu si sponsorul. Cred ca au ris o saptamina. Deh.

Asa ca la prima ora ma infiintez la Finante cu o falca-n cer si cu una in pamint, eram croit pe spart nu doar usi. Scap de portar, de citeva molii, de vreo 2 contopisti si-ajung la secretara de director. Ca nu e, ca nu poate, ca "in ce problema", ca incercati la biroul x miine la ora y. Bine, d'soara, merg miine la biroul x ora y. Crede-ma, nu vrei sa ma mai vezi daca mi-am pierdut vremea, ai par frumos, poate vin cu o foarfeca la mine. Ca un facut se deschide usa biroului directorului si iese de-acolo un tip care ma-ntreaba:

- Aveti o problema cu mine?

- Sinteti directorul chestiei asteia?

- Da.

- Multumesc, ma numesc asa si am o problema de rezolvat. Iertati-mi ignoranta in materie, vin sa va cer un aviz profesional.

- Intrati.

Ii explic ce vreau sa fac si zimbeste simpatic. Apoi cheama un inspector pe care-l intreaba ceva. Ala zice, pai stati asa ca firma cutare (sponsorul meu adica) e la colegul Z si el se si pricepe la de-astea. Asa ca peste citeva minute vine dl Z.

- Directorul: cum e firma aia?

- Sint ok, la zi, i-am verificat luna trecuta, cresc bine, fac treaba frumoasa. Apoi catre mine: ati avut noroc, conform legii ca sa va sponsorizeze cu suma respectiva (mare) ei trebuie sa aiba cifra de afaceri de minimum nu-stiu-cite milioane sau zeci de milioane sau pe-acolo (oricum ceva inaccesibil pentru mine), si astia chiar indeplineau conditia asta.

Perfect. Problema a doua: gasiti-mi o cale legala prin care omul sa-mi dea banii ca eu nu-i pot emite chitanta, factura, de-astea.

Inspectorul: a, aici facem asa. O sa folositi un intermediar care e organizator de concerte, de-astea, asta e numarul ei de telefon si adresa. Vedeti ca va va cere un comision de 10%. Iau legatura cu aia, reduc din comision, apoi o iau de aripa si o duc la sponsor. Omule, doar asa se poate face treaba aia, am fost la Finante si inspectorul tau a venit cu solutia asta. Nu-mi e pe plac dar alta n-am. Daca nu vrei asta e, inteleg perfect. Gasesc eu alte mori de vint :)))

- Bai, ia da-i dracului de bani, mergi si inchiriaza studioul. Si sa-mi aduci si mie o copie trasa de Ordean. Chestie care s-a intimplat peste inca vreo 3 luni ca abia atunci am gasit studioul liber.

Matrita (DAT - Digital Audio Tape) e si acum in biroul meu, copii dupa ea au trezit interesul unor case de discuri mai pe spinceana, asa, prin Franta, Nemtia si Scandinavia (le-am trimis prin soferi de TIR :))) dar inevitabilul s-a produs, oamenii au plecat sa-si croiasca alte vieti departe de scena.