Se intimpla cindva prin toamna lui 1988 cred. Partner studinte la bolovani avea o prietena, studenta la Drept. De-asta-i ziceam eu Fata Dreptace. Ma rog, si pentru ca ii placea si nu-i placea sa-i spun asa. Fata cuminte, faina si desteapta, genul ala soricel parizian. Si-mi zice partner:

- Bai, trebuie sa dau o fuga pina la Viena, ne-a luat unchiu-meu alea si alea (echipament de munte), o sa merg si pina la Salzburg sa-mi cunosc niste veri pe care nu i-am intilnit vreodata, stau vreo 10 zile, ai tu grija de E (de Fata Dreptace adica).

- Bine, bai, bou' baltii, tai-o-n Vest 'mnezaii tai. Sa faci bine sa-mi aduci niste brichete ca se cam termina Bic-urile.

Fata Dreptace statea in Caminele 6 Martie, intr-un camin mixt. N-avea ea treaba cu muntele asa ca in prima simbata am dus-o de la Padina la Omu (asa, aperitiv), cam mitiia, cu siguranta ar fi preferat nu stiu ce plimbare pe la les bouquinistes pe malul Senei, da' nu-i vorba, Apusul Soarelui vazut de pe Omu' a facut toti banii. Si fiindca a zis ca mai greu cu apa pe sus (no, la ce-i sta ei capu') am zis ca hm.

Asa ca am dat-o jos cu telecabina si de-acolo am dus-o la dusuri. In Canionul 7 Scari, evident :))) Nu i-a placut, i-a fost frica dar l-a facut.

In camera cu ea statea o fatuca din Galati, cam prea “emancipata” if you know what I mean. Anyway, umbla dupa aia un harap, ceva studinte la Stoma, parca. Un pasaroi in genul lui Julio Iglesias da' mai negru oleaca. Ei, ala era in faza de lugu lugu, galateanca inca se pozitiona tactic, ma rog, nu mai avea ea mari carti de jucat dar ultima nu fusese inca trasa, you know ... :) Asa ca harapu' ne invita in weekendul urmator pe toti 3 (sanchi, da' omu' juca frumos partida) la cina la Athenee. Ma rog, nu era un local rau dar nici nu era mare lucru de capul lui nici pentru standardele de ieri si in nici un caz pentru cele de azi. Continentalul din Cluj era la 3 clase peste sau eram eu prea copil cind m-a dus tata acolo sa-si sarbatoreasca doctoratul. Program de muzica populara (taraf, bun) si apoi dansuri populare executat de profesionisti, fetele cel putin se vedea ca aveau scoala de balet. Dupa tinuta barbiei si dupa mersul de rata. Bun si asta.

Cina copioasa, vin, privirile harapului baleau la galateanca in timp ce intretineau o vaga conversatie cu noi ceilalti, Dreptacea si cu mine, conversatie purtata dinadins in franceza. Pe care galateanca n-o intelegea. Ideea a fost a Fetei Dreptace nu a mea, asa, amicalement votre ca-ntre femei. Fapt e ca pina la coada pasaroiul ia galateanca de-o toarta si-o duce s-o apuce si de celelalte. Se termina programul, noi doi ne ciondaneam pe nu stiu ce subjonctiv :))), mai erau oameni la inca 3-4 mese (din vreo 30 cred, restaurantul fusese oricum mai mut gol, erau ani grei si uriti) asa ca Fata dreptace zice, bai, hai sa cintam, am auzit ca stii Beatles. Si inainte sa apuc sa protestez eu merge la pianul mare si alb si da jos de pe el materialul care-l proteja de praf. Urit e pianul alb, Doamneeeee. Da' ochii ei pofticiosi de soricel ma lasa fara argumente asa deschid instrumentul si incerc claviatura (o tin minte ca acum, n-ai cum sa uiti asa ceva, o claviatura moale si stearpa, claviatura de lautar de romante si de alte ohtaturi de-astea de crisma bucuresteana) si ne-apucam de cintat. Clasicele: Yesterday, With A Little Help From My Friends, Anna (Go With Him), She Came in Through the Bathroom Window, Let it Be, deja cind am ajuns la Hey Jude lumea de la mese era linga pian, chelnerii, toata lumea :))) Doi dansau!

Pe pian in fata mea cineva pusese un pahar cu vin si avea grija sa-mi fie plin, scrumiera aflata la capatul claviaturii o adusese Fata Dreptace. Care soricel s-a tolanit mai apoi lasciv pe pian si-a cerut Michelle. Ma rog, dupa o vreme s-a ajuns si la chestii de la altii, Queen, John Hiatt – Have a Little Faith On Me, na, de-astea. In fine, o seara buna cu oameni pe care nu-i vei mai intilni vreodata, o placere. Plecam de la Athenee, era o seara uritaaaa, uritaaa, asa cum doar serile unui oras prost de pustiu pot fi. Sinistru, in toata piata aia, cit e ea de mare, intre Athenee si Humanitas era un singur bec chior atirnind asa, testicular de un stilp delabrat pe undeva prin fata Salii Palatului. Mi-a venit in cap asa, o antiteza intre stilpul ala infect si aspectul de vulva grasuna al Salii Palatului.

Da' ti-ai gasit, Fata Dreptace zice, ba, am chef sa beau. Draci. Unde naiba sa gasesti bautura in tirgu-asta la ora asta si sa nu fii securist? Lasa ca stiu eu, zice, si ma duce undeva in Piata Kogalniceanu. O bomba, un impinge tava de zi si ceva pentru astia care merg la schimbul trei, ceva pe-acolo. Curve batrine si stirbe, pierde tren cu basca, filfizoni, fauna aia. Bautura? Speram la vreo palinca, o vodka de care-o fi, un vin mai de Doamne-ajuta. Aiurea, tot ce aveau era un soi de rachiu de pufoaica in care turnau un sirop rosu. Ma rog, nu-s io fata mare, am incercat pina si spirt medicinal (alta poveste...) dar chiar nimic? Asa ca Dreptacea insotitoare (complet neoxidata si in mare forma) cumpara o sticla de lichior rosu, roz, carmin, oja, dracu stie, ceva, una dintre chestiile alea pe care le beau femeile si pe care un barbat le poate ingurgita doar pina la pubertate. Apoi nu ca-ti vine rau. Asa ca dotata cu licoarea aia Fata dreptace iese triumfatoare din crisma, merge in camin, face rost de o chitara si ma duce-n parcul din spate. Am mai cintat oleaca, nu era tirziu, sa fi fost 1 si ceva, pina cind din dreapta mea s-a auzit un sforait usurel si miorlait. Am lasat licoarea acolo si-am dus vajnica viitoare judecator in camin. End of story.