40= plucking pheasants since 2017
Audienţă: 21 useri online  •  În ultimele 24 de ore ne-au trecut pragul vizitatori unici
Short News
Io_ • 30-Jun-2018

Gata, de 1 Maiul asta mergem tot pe vale dar stam chiar la intrare ca sintem multi, vreo 8 corturi sau mai multe, doua sint corturi de discoteca (adica de-alea de 4+ persoane de poti sa stai in picioare in ele). Ceva pleziristi de prin Arad, utilati cu mese pliante (!), scaune pliante (!!), arzatoare cu gaz (!!!), butelii de aragaz (wtf!), scule de gatit si ceva cunostinte in domeniu, neveste ca niste vrabii gurese gestionind relatii sociale dar si niste lazi frigorifice pline de carne. Ei, asta-i buna! Prilej pentru mine sa le-nvat cum se face o carne fripta pe lespede incinsa, ca neam de neamu' lor n-a mincat asa ceva de prin Paleolitic :))). Si iutari (bureti albi iuti) fripti pe piatra si apoi picurata in ei brinza de burduf topita si aia in causul unei lespezi incalzite la foc. Da-i cu o piine de-aia de 5 kile si uda totul cu un vin alb feciorelnic, ceva de pe la Blaj.

Da' aveam si treaba ca ma rugasera sa le-arat una alta pe-acolo asa ca dupa masa de prinz terminata pe la 10 noaptea dau adunarea si echiparea si ii duc la o pestera faina situata aproape, cum urci dealu' cela cale de 20 de minute prin padure. De ce noaptea? Ca biata pestera e frumos concretionata cu formatiuni de un alb neon si pe tavan dar si pe podea si nu se apara singura. Cu cit ii stiu mai putini intrarea cu atit va ramine mai curata. Ceva gujbete rotunjor (cind il vad pe idiotul ala obraznic, Serban Nicolae, imi aduc aminte vag de el) cam miriie cind ii pun sa se descalte la intrarea in zona cu respectivele formatiuni dar ajutat de asalttul glasurilor de fete tipul ma asculta. Mai bine pentru el, in noaptea aia e pestera MEA si am EU grija de ea! Sigur am totusi la mine “arma speologului” si n-am vreo ezitare s-o folosesc la nevoie.

“Arma speologului” fiind o bucla cu citeva carabiniere, nimic altceva. Nu c-as avea nevoie de asa ceva in respectiva pestera dar nu prea plec fara ele si fara macar o bucatica de cordelina, un 5-6 metri sa fie acolo ca nu cer de mincare si nici grele nu-s. Ca tot adusei vorba, regretatul Emilian Cristea isi sfatuia elevii sa aiba intotdeauna in buzunarul pantalonilor cu care se catara o bucatica de 1 metru de repsnur – o cordelina de 2-3 mm diametru – ca te poate scoate din cine stie ce. Eu auzisem asta de la Maestru si bagasem la cap, cind a fost cazul snurul ala chiar m-a scos dintr-o incurcatura care se putea termina foarte urit. Ma rog, cit de urit o fi cind sub tine sint vreo suta de metri de gol.

Asadar las lumea sa admire scurgerile parietale (asta fiind un termen foarte pretentios pentru scurgeri si acumulari de calcit pe pereti) de un alb ireal, de albul ireal al podelei de calcit, de gururile (astea sint niste bazinase pe mai multe niveluri) care in pestera asta sint festonate (adica au multe curburi in toate directiile), le raspund la intrebari, le explic cum s-a format, care e legatura cu celelalte pesteri din zona, cu minele de pe partea cealalta a muntelui, na, sa nu vina oamenii acolo boi si sa plece vaci. Sigur majoritatea intrebari “pragmatic feminine”: cum gatim in ture lungi subterane, cum si daca ne spalam, unde ne facem necesitatile, daca sint animale – fetele intreaba de serpi, ursi, vulpi, de-astea :)) si le cad in dizgratie cind imi aprind o tigara. Imi cresc actiunile abia atunci cind le arat ca n-am lasat urme de scrum :))

A doua zi urca partner cu o gasca de juni din Arad, Timisoara, ceva, insotit de noua lui feblete (pe care eu n-o inghiteam) si de noua mea feblete (pe care el n-o inghitea). Ii ajut sa se instaleze, facem baie, plaja, femeile se dau cu crème si kestii apoi mergem sa inspectam stinca de antrenament care e la nici 50 de metri dincolo de riu. Acuma stinca asta e un perete numai bun de antrenament, are vreo 20m inaltime, ceva stratificatie orizontala asa ca poti sa exersezi traversarea pe fata de strat la mica inaltime (1 metru si ceva) si daca nu mai poti sau gresesti n-ai decit sa sari jos, e un platouas de iarba linga care curge riul ala zglobiu de munte. E un calcar alb, mai are si orientare sudica asa ca dupa citeva ore de catarat esti bronzat zdravan mai mai ca vor femeile sa se-apuce de alpinism :))) Stinca aia mai are o caracteristica de-o face foarte buna pentru scoala de alpinism sau de TSA (acronim pentru tehnica speologiei alpine): e cheala, adica n-are iarba, tufe, pamint pe ea, poti alege pe ea trasee din ce in ce mai grele, de la cel din dreapta pe care eu urc liber (ar fi echivalentul mai interesant al unei urcari pe un bloc cu 10 etaje din balcon in balcon. Elementar) si devine din ce in ce mai grea spre stinga ajungind chiar dificila si usor surplombata. Perfect, urc, inspectez pe-acolo, fixez o mansa (adica pun mijlocul corzii sus intr-o clepsidra (naturala) si arunc capetele jos, miine cind ne vom scoli pe ea eu voi tine un capat (jos fiind, la baza stincii) si elevul va fi legat in coarda tot jos, linga mine. Cu cit urca cu atit il filez iar daca pica nu-i nimic, pica maximum 10 cm + cit se-ntinde coarda, il tin cu usurinta - oricine o poate face, e doar tehnica – il pot cobori daca doreste sa termine sau sa repete un pasaj, il pot tine sa se odihneasca, nah, ca la scoala. Mai stiu stinci de-astea, mai avem una amenajata la vreo 30km de valea asta chiar in capu' unui sat, de se delectau babele iesite pe ulita la taifas uitindu-se la niste ciudati care-si petreceau duminicile urcind stincile din capu' satului lor. Sigur, a ramas de poveste un mos care-o venit el si ne-o zis: “ma, da' de ce urcati pe-acolo, vedeti ca-i carare prin spate!” :)))) .

Seara vine la noi la foc un tip, timisorean, clujean, nu mai stiu, alpinist, vorbim de-ale noastre, imi vorbeste de Patrick Edlinger (atunci auzeam pentru prima oara de el), de catarare libera (fara asigurare. Doar sort, cordeluta, espadrile/adidasi si gata. NU stiam noi de magneziu pentru dat pe palme sa nu alunece) si-mi zice ca are la el niste reviste frantuzesti cu asa ceva, niste copii de articole, perfect, abia astept ziua de miine. Ne dam intilnire dimineata la stinca. Cind fac ochi el deja e pe stinca si exerseaza, vad la el miscari pe care nu le cunosc, o mobilitate senzationala, o atitudine complet altfel pe stinca, procedee cu totul spectaculoase (devenite azi norma, spre exemplu atacul cu calciiul al unei prize situate la nivelul capului, petrec cu el citeva ore bune catarindu-ne, explicindu-ne ideile, “filozofia” de catarat, metode de antrenament, patanii de pe munte, ne simtim grozav impreuna. Mai si purtam acelasi prenume. A coborit de urgenta dupa amiaza si nu l-am mai vazut de-atunci. Pe unde-i fi, om bun?

Bon, pe dupa amiaza asa imi zice partner (aflat in stare de amorezat abulic avind priviri de Ferdinand mirosind flori) sa vin cu el sus pe vale ca-l bate lumea la cap sa-i duca in partea neturistica a defileului si a facut o “coada” de vreo 15 oameni care nu prea stiu, n-are incredere in ei si are nevoie de ajutor.
- Bai, zic, nu vin, uite, tocmai am dat de un nou stil de catarat, am exersat azi toata ziua, imi place de mor si vreau sa stau sa exersez, frec stinca aia pina nu ramine centimetru patrat necatarat, e misto fara coarda, hai si tu.
- Pe dracu, zice, nu fac asta, vreau sa mor intreg in patul meu nu adunatura de oase farimate, te-a timpit prostalaia aia foliculinica de care esti amorezat lulea, vino-ti naibii in fire, iti ramine singele in pelvis de nu-ti mai urca la creier?

Ziua care a urmat avea sa se dovedeasca a fi timpita rau. Da' rau de tot. Dac-as fi credincios as putea inventa o gramada de scuze/bidiganii, pisica neagra, 13, Duhul vaii, blestem, ma rog, you know the drill. Nu sint, vad o cauzalitate directa si cit se poate de reala in ce s-a intimplat si trag invatamintele obligatorii. Si eu si el sintem vinovati 100% pentru ce avea sa se intimple. Ho, usurel ca nu s-a intimplat mare lucru, da? :))). Ni s-au intimplat noua si lucruri mult mai urite dar despre unele e mai bine a se tacea. Pe veci.

Asadar, partner se echipeaza, ia ceva materiale tehnice (inspirat a fost sa-mi ceara blocatorul Petzl Shunt, foarte bun in salvare), ia trupa si pleaca. Nu e neaparat periculos ce avea sa faca cu trupetii aia, parcurgerea unui foarte frumos defileu ingust, salbatic si accidentat, citeva cascade care se prabusesc in citeva lacuri, nu mari nici cascadele, intre 4 si vreo 12 m bucata, nici lacurile, cel mai mare sa aiba vreo 10m si era si relativ aproape, in fuga eu puteam ajunge in mai putin de o ora in orice punct ar fi avut probleme. Ramine oricum ca daca pina la 10 noaptea nu se intoarce sa adun citiva oameni si vin dupa ei. Eu ma incalzesc linga stinca si tocmai apar doi de-acasa, turisti amatori. Bai, nu ne-arati si noua cum se catara, hai, te rugam. Bine, zic, ia hamul ala pe tine, mansa e amanajata (v-aduceti aminte ca montasem coarda acum 2 zile da?) il asigur si-i explic ce si cum sa faca, unde sa puna mina, piciorul, in ce ordine, sa tina corpul departe de stinca (chestie cu paralelogramul fortelor) nah, ca la scoala. Cind se da jos il dor destele, flexorii degetelor mai bine spus (sint pe antebrat aia, stiti? Nu stiti? Pai ia puneti-va o mina pe muschii antebratului si stringeti pumnul) asta-i situatia, vrei mai mult, pune mina la flotari in degete si mai vorbim :)
Si cum ma uit eu la coarda aia care sta ea pe stinca nu-mi place ca vine peste un mututui (citeste mutzutzui) si se freaca acolo. Asa ca nu ma urc pina la ea, vreo 8-10 m ci zic ca ma urc pe un bolovan (vreo 20-30 cm) si trimit o bucla (o oscilatie in sus) care va aduce coarda de partea cealalta a mututuiului aluia. Citeva incercari si nu-mi iese, bucla trimisa in sus nu e suficient de larga asa ca zic ca sar de pe bolovan si in timpul sariturii trimit bucla si rezolv asa. De sarit sar eu, de trimis bucla in sus o trimit insa fiind cu ochii in sus si nu la aterizare alunec de pe bolovanul ala si aterizez pe virful piciorului. Aud o piriitura zdravana, inainte sa apuc eu sa trag piciorul de sub mine sau macar sa ma arunc pe spate, sa atenuez naibii cumva socul. Degeaba, cind ai auzit piriitura e prea tirziu. Ma zvircolesc de durere, celor doi li s-a parut ca ma joc, facut acolo ghem si cine stie ce sunete scoteam. Imi scot adidasul din picior si-l rog sa ma ia in brate si sa ma duca la apa, cale de nici 10 metri. Apa rece e un calmant temporar pentru astfel de dureri, necazul e ca glezna se umfla enorm. Macar nu doare atit de rau, gem eu ceva pe-acolo dar macar nu urlu. Se-aduna lume, bobor, rog pe cineva sa mearga la mine-n cort si sa-mi aduca trusa medicala, am intotdeauna acolo o fasa elastica, de atele nu e cazul la cit s-a facut glezna mea. Alte medicamente nu, multumesc, algocalmin nu servesc la asa ceva, mersi frumos, hai o aspirina sa nu zica femeile ca n-am luat nimic. Daca tin fasa aia elastica uda tot timpul sper ca o scot eu cumva la capat. Asa ca excursia mea se termina bont, asta-i situatia, taci si rabda, dar nici n-am chef sa o intrerup. Ce naiba, e doar o entorsa cu rupere de ceva (sper ca nu ligamente), pun mina pe-acolo insa doare rau la atingere, la apasare urlu, la palpare e si mai rau si dupa oleaca de gindire realizez ca-i maleola externa cu probleme. A piriit deci am ceva fisura, nu pot pune piciorul in pamint deci ar putea fi fractura. In functie de unde pun mina sau de contractia vreunui muschi durerea e foarte ascutita, asta-mi spune ca-i de os, dar am si o durere puternica si constanta. No, aia-i de articulatie. ligamente. Bon, daca nu-i foarte rau rupt pe-acolo, cu aschii de os si asa, in citeva saptamini sint ca nou, asta bazindu-ma pe alte accidente similare (proprii, la fiecare glezna. Asta-i situatia). Intre timp vad ca s-au si spart niste vase de singe pe-acolo ca mi se invineteste laba piciorului de la glezna pina la degete si in spate pina la Tendonul lui Ahile care e ok, nu doare deloc. Si e foarte alb contrastind cu vineteala aia urita. Hematomul ala avea sa se resoarba abia dupa Sarbatori, sintem intr-un 1 Mai, remember? :)

In rest ma tirasc intre cort si foc, lumea ma ajuta, ma imbie cu ceai, prajituri, ma compatimeste, draci, incerc sa-i inveselesc, sintem totusi in vacanta, hai, fruntile sus. Apune Soarele, vine partner cu gasca. Zice, sa te ia dracu, sa vezi ce-am patit! Era sa-i tai parul fetei (naroada aia de care era amorezat pina-n plasele dar care avea intr-adevar o podoaba capilara fantastica, un par bogat, negru, lins, lung pina la genunchi), par pe care-l purta in coada. Ei bine, naroada nu si-a prins coada sub casca, partner n-a observat asta astfel incit coada i-a intrat pe linga coarda in dispozitivul de frinare si la un moment dat nu mai statea aninata in ham ci in coada proprie. A inceput sa urle (treaba s-a intimplat la ultima cascada, are vreo 12 metri poate) ca sa vezi ca ajutor si ca mama si ca scirt. Partner a coborit pina la ea, s-a uitat sa vada cum rezolva treaba, nu era nici un pericol, absolut nici unul si cel mai simplu ar fi fost sa-i taie fetei coada doar ca ar fi lasat-o aproape cheala la ceafa. Si nu dorea asta. De inteles. Pina la urma amenajeaza un clopot de salvare, trece fata in asigurarile lui si elibereaza coada fetei din coarda si din coboritor cu pretul citorva, 5-6 fire sacrificate. Toate bune dar inca neeliberat de stresul interventiei si de suparare (ti-am spus ca e proasta si ca nu-i de tine? Ti-a luat un an sa-ti dai seama! Ce sa spun, ca eu nu faceam exact acelasi lucru exact in acelasi timp …) ma intreaba cum a fost ziua la mine. La care eu dau la o parte sacul de dormit si-i prezint uriasa mea glezna si laba vinata neagra. Bon, gata, mincam si ne socotim mai apoi cum ajungem miine acasa.

Acuma, de la locul nostru era drum prost de tara, n-aveam cum si de ce sa anuntam salvarea, n-ar fi venit oricum, la intreprindere n-aveam cum sa dau de vreun sofer sa vina sa ma ia. Sintem totusi de 1 Mai, da? Asa ca-mi string colegii cortul, imi impachetez rucsacul si mi le iau ei sa mi le duca acasa raminind pe mine sa merg pe jos cei 3-4 km pina la asfalt de unde prind eu vreo masina, vreun autobuz, o basculanta, ceva. Sau i se face mila vreunui satean sa ma duca acasa cu masina lui, ma descurc eu cumva insa asta abia dupa ce ajung la asfalt. Mi-am improvizat doua cirje, pretena mea a mai carat inca vreo 2 ca rezerva dar din cind in cind tot mai trebuia sa pun piciorul jos. Cu gemetele aferente. Cred ca mi-a luat mai bine de 3 ore sa fac distanta aia, am si cazut, nah, o frumusete. Colac peste pupaza a si trebuit sa merg la toaleta, chestie care a pus probleme chiar maricele :))) Si teribil de dureroase. Dar ajuns la asfalt ma ia repede un camion de la intreprindere.

Booon, ajung acasa, ma boscorodeste mama, a doua zi vine un coleg culturist, ma ia in brate si ma duce la spital. Radiografie, basteptul ala de operator Roentgen, un putoi fara scoala, se-apuca el sa puna mina pe glezna mea asa ca-i infig in moaca piciorul sanatos zicindu-i: ba, p*lete, n-ai tu competente sa stii ce am acolo, n-ai de ce sa ma atingi, doar imi provoci durere apasindu-ma acolo, imbecilule, vezi ca ma dau jos de pe masa si te bat de te fac vinat ca glezna mea. Fa radiografiile si mars cu ele la doctor! Culturistul ma ia in brate si ma duce la cabinetul medicului, vin radiografiile, se uita ala, medic prost, il stiam de mic, fusesem coleg cu poama de fie-sa.
Zice:
- frumos te-ai aranjat! Vrei ghips?
- ..... ?
- zi-mi il pun in ghips sau nu?
- ????
- e umflat, daca ti-l pun in ghips o sa se desumfle, o sa trebuiasca sa vii sa-ti schimb ghipsul, chestii.
Bun, fara ghips, ma descurc eu asa.

Mare greseala. Foarte mare. Ma duce culturistul acasa, il rog sa-mi faca rost de niste cirje sa nu stau ca gindacul pe spate toata ziua-n pat, sa misun prin oras. Se face. Din experienta celorlalte glezne accidentate stiam ca intr-o zi doua, hai trei voi putea pune piciorul jos. O sa doara insa o sa-l pot pune jos. Aiurea, trece o saptamina, trec doua, altfel bune, concediu medical, mergeam la strand, inotam mai usurel ca durea dar era ok, mergeam in cirje acasa, era aproape. Dar nu puteam pune glezna jos! Asa ca tata vine de pe unde fusese plecat si zice, gata, miine in masina si mergem la medicul X in Cluj (tot el ma operase cu alta ocazie), am fost colegi de camin, i-am dat telefon si ne asteapta. Ajung acolo, ma intreaba medicul ce si cum, imi face 4 radiografii si vine cu rezultatul: 3 fisuri de maleola externa, acum partial cimentate. Zice, ai venit prea tirziu, organismul a lucrat si esti pe calea cea buna, daca veneai a doua zi te operam, asa n-am de ce, ar trebui sa-ti rup glezna si sa ti-o fac din nou. Nici ghips n-are rost acum, fasa elastica si noapte buna. Mergi acasa si rabda. Si sa te-nveti minte, data viitoare cu de-astea vii direct la mine! (Sigur, azi exista niste atele foarte destepte pentru asa ceva, la anii aceia insa nu se punea problema, stiam si noi sa ne facem niste atele din 3 bucati (adica au si talpa) pentru glezne dar la cit de umflata era glezna mea ii faceam mai mult rau decit bine. Repaus, Burov, Cavit, niste carti si gata.
A trecut dupa o vreme, am facut recuperare cum m-am priceput, am facut la genuflexiuni intr-un picior de rupeam pirtia dupa aia. Dar nu mai aveam incredere in piciorul sting, pe pirtie la virajul la dreapta il menajam, aveam forta mai mult decit suficienta insa nu aveam incredere in el. Cred ca mi-a luat citiva ani pina sa-mi sterg din memorie registrul ala gresit. End of story.