Vara catre inceput de toamna in Padis. Imi duc pretena acolo. Acuma fata acolo ma cunoscuse, ce sa-i fac? N-avusese ea treaba cu muntele pina cind ma vazuse pe mine in carne si oase exact acolo. Dupa aia incepuse sa aiba, na, ce sa-i fac? :))) Incercase biata si sa schieze da' numa' nu se legase nimica de ea. Sportiva fata, nu-i vorba, fosta balerina si gimnasta, corpul ei era invidiat de toate colegele de facultate, de par nu zic nimic ca avea fata o coama leonina, era creata, creata de nu se poate, parul ii venea pina la solduri dar daca i-l intindeam ii ajungea pina dupa fund. Frumos fund. Ma rog, invidiile care ma priveau pe mine ma lasau oricum rece ca nu-mi folosesc la nimica, ma iertati de modestii neavenite.

Oricum, eram cu fata in Padis de vreo 2 zile. Bai, frate, si ne ploua, da' ne ploua de ziceai ca-i sfirsitu' lumii si se pogoara ceva de pe sus implorat de Cegeu. Si ma tot batea la cap s-o duc in Lumea Pierduta. Ca citise ea ca chestii.

- Fata faina, te pot duce da' nu vezi mare lucru ca or defrisat dobitocii de la Ocolul Silvic si lumea aia nu mai e asa pierduta cum ai citit tu. Avenul Negru mai ca e colmatat (fata, l-am vazut de jos, de la – 119 metri), Gemanata da, o poti vedea de sus si-o sa-ti placa, celelalte nu sint interesante pentru tine, hai, poate Izbucul Ursului, you know I really know what I am talking about, girl, don't you? Si ploua, mai, fata!
- Nu, sa ma duci acolo.
- Gata, mami, echiparea si hai.

Era cam dupa amiaza/seara si-o luam noi fain frumos pe traseu, mergem vreo jumate de ceas si vad la radacina unui brad oiene rosii. Acuma, astea-s niste ciuperci, la noi si in alte parti le zice oiene, in alte parti le-o fi zicind altfel, putine denumiri de ciuperca sint comune in alte zone. Oienele astea sint foarte gustoase si au o caracteristica foarte interesanta: daca oiana creste la altitudine mica in padure de fag e galbena/ocru, daca a crescut pe iarba la joasa altitudine e verde, daca a crescut pe iarba la altitudine mai mare e rosie. Poate fi si galbena sau de culoare vinetie, e oricum grozava la gust. Cele rosii sint cele mai rare si cele mai gustoase. Atit am asteptat, ca oricum n-aveam chef de mers prin ploaie.

Fataaaa, oiene rosii, gata tura, culegem cite sint aici si fac de mincare. Nu-i va fi placut fetei sa mergem de belehuzi doar noi doi prin ploaie in pustietate asa ca zice ok, facem. In scurta vreme adunam pret de vreo punga de 1 leu. Suficient pentru 2 persoane, un mincau si o fata care nu prea stiu cu cita mincare traia... Gata, inapoi la noi. Se-apuca fata sa usuce chestii, in primul rind parul ala senzational care cind se uda se-ncretea si mai rau, tocmai se opreste ploaia si eu fac foc si m-apuc de ciuperci. Le curat si le-mpart in doua ca zic eu ca pe cele mari (5+ cm diametru) le fac pe plita sau in jar, o sa lase ele suc si mama, mama cum e sucul ala, si din celelalte fac o mincare de ciuperci de numa'. Fac jar, pun plita si intru si eu sa ma dezechipez si sa chestii. Fata mai iesea pe-afara si-mi zicea una alta, mare mare noroc ca i-am zis sa nu se-atinga de ele cit bucataresc eu.

Cind ies pun lanterna pe ciuperci, ma crucesc, ma-nfurii ca un adevarat artist bucatar ranit profund in orgoliile lui bucataresti, pun mina pe plita aia (o tabla de 1x1) si-o rastorn (nici macar 0.001 secunde nu m-am gindit ca e fierbinte, pe cite-mi dau seama nici n-a fost ca arsuri n-am avut) cu tot ce e pe ea. O ciuperca era alba, alba, dar alba, mai, incredibil de alba, aragonitul, zapada, frisca, ce mai vreti voi sint cenusii fata de cit de alba era ciuperca aia. Sigur, asta-ti spune ca-i bai cu ea. Daca nu pricepi va fi bai cu tine. Alta ciuperca era ok, adunase mult doritul suc in palarie doar ca acel suc avea o splendida culoare negru cu reflexe albastrui! Alta adunase si ea suc dar sucul transparent avea consistenta unui ulei de motor! Alta se facuse de o culoare splendida, un soi de verde albastru sau albastru verde, eu nu maninc asa ceva. Asa ca ranit in simtamintele-mi mascule, montaniarde si bucataresti decretez ca vom minca la cabana.

Trece vremea, facem Craciunul si Revelionul in Parang. Minunat, da' nu se leaga deloc schiul de fata, ajunge oricum sa faca Parangul Mic (Papusa-Carja-Mandra pentru stiutorii de Parang) si plaja la greu, eu schiez in sort (si-mi fac zob o pereche de schiuri noi noute pe sub telescaun si pe Slima de-am jurat ca nu voi mai schia acolo cite zile am, ma tin de cuvint si azi) asa ca sintem negri pe 2 ianuarie :)

Dupa vreo jumate de an urc iar singur si ma duc la stina la Tetea Patru, v-am mai zis io de el, cioban care nu stia sa scrie si sa citeasca dar care era plin de spirit si mintos foarte, o placere de om. Si-i zic io patania cu ciupercile la care, evident primesc o lectie de transmutatii genetice. Pai ce credeati? :)))

Zice Tetea Patru: pruncule, bag sama ca o fi Cernobilu' ca ciupearca de-o fo' buna de mincat nu mai ii si ciupearca de-o fo' rea amu'i buna de-o maninca melcii.

End of story.