40= plucking pheasants since 2017
Online: 0  •  Vizitatori (24 ore): 3
Io_ • 09-Oct-2018

Se-ntimpla acum multi ani, eram prin gimnaziu, ma ia mama cu ea la Bucuresti. Stam la Dorobanti, azi Howard Johnson, care era un hotel identic cu cele unde aveam sa stam la Olimp, alea cu nume de judete. Daca va intereseaza costa camera 72 de lei la Bucuresti (fara masa) si 112 cu 3 mese/zi la mare. Atunci 3 stele, azi cu indulgenta 2. In clasificarea turistica a vremii, Categ "I a dus", "I b" era inca oarecum acceptabil (majoritatea hotelurilor din Neptun spre exemplu, inclusiv unele dintre cele cu 4 etaje), restul multumim dar nu, putem sta la casute sau pune cortul decit sa stam la voi.

Si decreteaza mama ca mergem la cumparaturi, ma nadise dinainte si stia ca-mi doresc cu disperare o pereche de adidasi Pionierul, inca erau din piele, cei din fis urmau sa apara, cu trei dungi, doua albastre incadrind una rosie. Nu mai stiu cit costau, mult mai putin decit la bisnitari, cind se gaseau se gaseau pe Lipscani in 2 magazine. Si-o luam noi fain frumos prin Amzei si iesim in Calea Victoriei. Boooon. Mama incepe sa intre in magazine. Si in alea de pe dreapta si in alea de pe stinga. Si intra, si proba, si discuta cu vinzatoarele, si iar discuta, si iar proba si uneori cumpara. Initial intram si eu cu ea, mai apoi am considerat ca e mai putin stresant/plicticos sa astept afara. Si tot asa, racoarea diminetii incepuse sa se transforme in aerul ala prost, statut si cald (nu, traficul desi bezmetic, nervos si tipic grabit - n-am reusit vreodata sa pricep unde se grabesc, spre urmatorul semafor poate? - si atunci era lejer fata de nebunia de azi) ca pe la 12 s-o dea in naclaiala aia pneumatica imputita de vara bucuresteana. Fericit intru in racoarea Magazinului Victoria (50 de magazine intr-unul singur suna reclama), eu deja faceam sport in mod organizat si imbracat in blugi, tricou si adidasi, mama intr-un deux pieces si sandale cu barete. Si toculete... Pe mine incepeau sa ma doara chestii (am urit toata viata mea sa merg pe asfalt), mama era vesela ca un cintezoi ca gasise ea nu stiu ce metraje pentru nu stiu ce dorea sa-si comande, nu stiu ce pantofi (gusturile mamei au fost intotdeauna perfecte dar nu, nu intru in discutii altele decit estetice despre incaltamintea feminina, nu am vreo sansa de cistig), bri-bri-uri, blu-blu-uri si fru-fru-uri gen nasturi pentru nu stiu ce are la Casa de Moda, rejansa pentru nu stiu ce are tata la croitor, elastic de-ala pentru..., sireturi pentru ..., de-astea. Booon, urmau, ziceam eu in mintea mea narod conditionata de adidasii aia, Lipscanii. Ha, te pui cu mama? E ora mesei. Asa ca mergem la restaurant, pe undeva pe linga Universitate, poate la Capsa?, parca, nu-mi amintesc. Undeva pe-acolo pentru ca imediat dupa aceea m-a dus la o senzationala Boema cu frisca la Cofetaria Universitatii, amintirea fabuloasei prajituri o am si acum intr-un seif bine ferecat.

Dupa aia mergem la adidasi, fericit nevoie mare imi gasesc, mama ia o pereche si pentru tata. Imi pune pachetele in brate si dupa asta isi infige frumosii ochi in ai mei si decreteaza: acum Magheru! (Cum Dumnezeu de avea machiajul in stare perfecta e pina-n ziua de azi un mister pentru mine). Oricum ma incoltise fara de scapare, nu puteam sa refuz necum sa inventez ceva. Ma rog, de magazinul Bucuresti am scapat repede ca nu era mare lucru de capul lui si mai avea si un miros timpit (pe jos era dusumea stropita cu pacura/motorina, ceva pe-acolo si mirosea ca la magazinul comunal, hirletele, lopetile si vopselele lipseau din magazinul ala, traversam, nu mai stiu cum am scapat de Cocor si de Unirea (eram pe pilot automat, nu-mi aduc aminte nimic, nici macar daca existau), Eva (sau Adam? de pe Magheru, unde-a fost Diverta mare), am ajuns la hotel seara transpirat ca un catar, pleostit de caldura aia stupida si facut zob de trotuarele incinse. Mama tot vesela ca un cintezoi ca-si gasise ea ..., etc, etc

Ei bine, din ziua aia eu nu mai merg cu vreo femeie (cu doua deja esti in risc de ignorare absoluta, ca esti tu sau un carucior le e perfect indiferent), m-au salvat mall-urile moderne: fata, aici e cafeneaua, aici ma gasesti. Ne vedem cind iesi :)))