40= plucking pheasants since 2017
Audienţă: 21 useri online  •  În ultimele 24 de ore ne-au trecut pragul vizitatori unici
Short News
Grotaru' • 03-Jun-2019

Vacanta.

- Hai si pe la mare.
- Draci, ce-ti veni? Cind?
- Miine. Hai ca am vorbit la Constanta si putem sa incarcam buteliile la 280 de atmosfere.
- Pai atunci hai sa plecam ieri!

Ajungem pe la prinz, ne asteapta D cu masina si mergem la incarcat si sa cerem voie sa ne scufundam. Nu eram in nici un caz de-ai locului dar specialistii locali se conving ca stim ce facem ca avem scoala. E drept ca experienta noastra nu e in apa sarata ci in lacuri de munte, in pesteri, in cite-un izbuc, in cite-un riu dupa vreun inecat, partner s-a bagat si sub gheata unui lac, etc, au si granicerii un cuvint de spus dar se rezolva repede. Unii cind aud ce facem pe la noi ne zic ca sintem nebuni de legat, ca n-ar face asa ceva nici platiti in lingouri de aur si dac-ar fi sa nu se mai scufunde vreodata. E ceva in ce spun ei, scafandreria se invata in apa “libera”, adica sa vezi cerul de sub apa, pentru inceput e ok chiar si un strand, or la noi cerul e de cele mai multe ori un tavan de stinca si e bezna completa ceea ce in mare se intimpla abia pe la -60 m. Unde eu n-am ajuns niciodata. Nici nu cred ca as fi putut, nu aveam pregatirea si experienta necesare, acum este exclus sa pot si sa ies viu.

Citiva metri cubi de aer au fost inghesuiti in buteliile noastre, am aflat de citeva locuri unde merita sa ne scufundam, pai hai in 2 Mai/Vama. Ei, in Vama e … Vama, asa ca, vorba lui Cristi, cel putin doua dintre legile de neincalcat cu 24 de ore inainte de scufundare, "no smoke, no drink, no sex", sint ignorate de nu violate cu perversiuni! :))). (Sint ele legi si pentru 24 de ore dupa scufundare, spre exemplu nu e recomandabil sa calatoresti cu avionul).

Acuma, Marea Neagra nu-ti ofera mare lucru in materie, un pustiu de nisip aproape plat cu ceva plante, alge, cite-un crustaceu, vreun peste sau vreun meduz. Da, sint citeva “gropi” aproape de tarm dar noi avem zero experienta in apa sarata asa ca vom sta cumintei, planul (obligatoriu in orice scufundare) e sa coborim la maximum -15 metri si sa ne fitiim pe-acolo. Nu stam mult si nici nu ne bagam adinc deci nu vom avea nevoie de paliere de decompresie. Exista ele citeva izvoare cu apa dulce care se varsa in Marea Neagra in zona Mangalia (si mai la Sud la bulguri ca Geologia n-are granite), izvoare prin care se dreneaza parte din Podisul Casimcei care-i un svaiter plin de pesteri, izvoare care sint la -17, -25 si la -30 ca, ma iertati, transgresiuni si regresiuni marine, dar nu stim unde si oricum nu vom cauta asa ceva, vom sta cuminti mai sus.

Ne echipam cu toate alea in caldura aia zdrobitoare, mergem cind in barca cind in apa ca se-ncing costumele pe noi si-o luam spre larg. Nu mult, 100-200 de metri sa nu ne ia curentul Nord-Sud al Coastei Marii Negre si sa ne duca spre bulguri sa hamalim mai apoi inapoi. Trec peste tehnicalitati, probe, plan, sint ud leoarca de transpiratie sub neoprenul incins si ma bag in apa. Ahhhh, racoare, mi se uda costumul pe dinauntru si apoi stau in pelicula aia de apa calduta dintre mine si costum. Excelent, putin prea cald dar se va raci el. Ultima gura de aer, iau detentorul in gura, respir din el de citeva ori si plonjez. Plonjez pe dracu! In mod normal am pe mine si doua baterii grele pe care le port pe solduri, le folosesc pentru luminile pe care le port pe antebrate, pleaca de la ele doua fire pe care le leg constiincios de mine cu niste elastice sa nu mi se-agate de ceva prin sifon. Ei, bateriile alea nu sint pe mine ca o sa-mi ajunga lumina de la suprafata asa ca le-am lasat acasa si n-am lest destul asa ca apa (mai e si sarata deci mai densa) ma tine prea puternic la suprafata. Ca anecdota costumul gros de neopren pe care-l folosesc se subtiaza la presiune dar aici nu apuc sa ma scufund fara efort asa cum e corect. Chestie nenegociabila sub sanctiunea unor accidente cu potential letal! (La presiune foarte mare am citit ca se subtiaza de se face foita dar n-am eu pregatirea pentru o asemenea adincime). Oricum, e de f...-i! Dar in barca partner are niste plumbi detasabili, iau doi si mi-i pun pe centura unde mai am lest. Ma bag, sint ok-ish, am pus putin prea mult si ma duc cam prea repede-n jos, nu bolovan totusi. Compensez din vesta compensatoare in timp ce fac obligatoriile manevre de egalizare a presiunii de-o parte si de alta a timpanului. Vesta compensatoare e o vesta purtata peste costum si pe care o poti umple si o poti goli in trepte fine folosind aerul din butelie si care are si un cartus cu dioxid de carbon jos la mina dreapta pentru cazul in care esti nevoit sa iesi imediat la suprafata. Il declansezi, ea se umfla, flotabilitatea urca la ceruri si esti puternic impins in sus de Arhimede. In pestera acel cartus il demontam pentru ca exista riscul sa se agate in vreun colt de stinca si sa se declanseze, urmarea fiind ca te vei lipi de tavan sau Doamne fereste daca esti intr-o sala mare s-o iei in sus cu viteza crescatoare, urmarile fiind …

Ma stabilizez pe la -8 si am flotabilitate neutra, adica apa ma tine acolo si pot sa stau in orice pozitie si tot acolo ramin, nu mai jos, nu mai sus. Perfect, sint in echilibru, ma concentrez putin pe mine, ce puls am, ce ritm al respiratiei, daca pot sa spun in gind de citeva ori “capracupatrupicioare” :)))), daca ma doare ceva (s-a intimplat de-am iesit cu 80 pe ora imediat ce am ajuns la o presiune ceva mai mare, fusesem la stomatolog si va fi ramas o bula de aer undeva in preajma unei terminatii nervoase iar cu cresterea presiunii bula aia apasa pe-acolo si ma durea rau. Durerea dispare imediat ce ajungi la presiunea atmosferica). (Sa ne-ntelegem, tot corpul iti functioneaza la presiunea adincimii apei din jur, aerul/gazele pe care le inspiri le inspiri la presiunea adincimii la care esti, plaminii/stomacul/intestinele/celelalte organe care contin gaze ti se micsoreaza! Cind incepi sa urci/sa iesi spre suprafata/presiunea atmosferica sa vezi ce de gaze ies din tine prin toate gaurile pe care le ai :)))).

Nu ma doare nimic, toate bune, relax. Ma uit dupa partner, e ceva mai jos imi face semn sa vin, inot pina la el, schimbam semnele “ok” si ma face atent la ceva: de citeva minute se joaca cu un crab sau ce-o fi aia. Ala sta in nisip, partner pluteste deasupra si-i da un bobirnac. Ala speriat fuge si se-ngroapa in nisip ceva mai incolo. Partner il lasa putin si-i mai da una. Si tot asa :))) Bon, ma uit oleaca la el si ma indepartez sa vad ce-i in jur. Pustiu, scot cutitul de pe gamba dreapta (e un cutit bont, se foloseste pentru scormoneala sau pentru a taia vreun fir, rill-ul/ adevaratul Fir al Ariadnei, firul pe care-l tragem dupa noi in sifon si care deseori ne este singurul ghid de intoarcere. Aici nu-l avem, nu e nevoie, daca ne-am scufunda intr-o epava da. Nu e un cutit cu care sa ne luptam cu rechinii sau vreo traznaie de-asta desi se cunoaste cel putin un caz in care scafandrii s-au batut intre ei cu cutitele pentru a-si captura buteliile!) si scormonesc intr-un afloriment, nu gasesc nimic interesant asa ca ma duc in alta parte. Ma uit la credinciosul meu ceas de scufundare Cressi, mai am aer mult, pot sa stau linistit la adincimea asta inca vreo 45 de minute – o ora, n-am nevoie de decompresie ca sint la adincime mica. Ma stabilizez iar pe la un -10 si stau pe spate, vad Soarele cum se misca brusc la stinga si la dreapta dupa cum se misca valurile de la suprafata, e un spectacol frumos cum i se vad razele jur imprejur, sub mine un verde/albastru din ce in mai intunecat, peste e un verde din ce in ce mai clar si mai transparent.

La un moment dat vine un peste, poate are 10 cm, si se opreste brusc la 50 cm de masca mea. Se holbeaza la mine si da din opercule ca militianu'. Il inteleg, trebuie ca sint cea mai ciudata chestie pe care-a vazut-o in viata lui de peste, adica o dihanie neagra cu galben (dungile late de pe brate si de pe picioare) avind pe spate un cilindru galben si-ala si care dihanie suiera si pufaie scotind periodic o cascada de bule de gaz care-o iau in sus. Asa ca stam nemiscati uitindu-ne unu' la altu'. Io “plutesc intre doua ape” - adica am flotabilitate neutra la acea adincime – el la fel, e peste, si-o regleaza natural din basica aia. Si de-odata zbang! ca-n desene animate, vine glont spre mine, se izbeste in masca mea si dispare. Bine ca nu mi-a tras doua palme tot ca-n desene animate. :)))) (Cel mai probabil o raza de soare s-a reflectat din rama mastii mele care e metalica si lucioasa si asta l-o fi atras sau l-o fi speriat)). Ma apuca un ris urias si in hohote si stiu ca nu-i e voie dar nu ma pot abtine. Simt imediat ca ametesc. Tentacule lenese mi se incolacesc in jurul creierului, vederea mi se-ncetoseaza, pulsul urcat la cer imi bubuie in urechi, bratele si picioarele incep sa-mi tremure, animalul e in alerta, creierul semnalizeaza ca sufera, alarma generala! Cu ce mi-a ramas sanatos si limpede in cap fac ce trebuie, in primul rind sa nu intru in panica, panica in scufundare ucide aproape instantaneu!, duc mina la cartusul cu dioxid de carbon si apas pe el cu ce puteri mi-au mai ramas. Vesta mi se umfla si ajung afara in citeva secunde, sa fi fost zece, nu am cum sti, cind ajung la suprafata sint aproape lesinat, intoxicat e mai corect spus, scot detentorul din gura si imi umplu de citeva ori plaminii cu aer proaspat. Niciodata nu a fost mai bun aerul din jur! Vesta ma tine la suprafata asa ca am timp sa-mi revin cit de cit, imi ia citeva minute bune. Din precautie scot totusi unul dintre plumbii de pe centura de lest si-l arunc in adinc, da-l dracu, e doar niste plumb. Incep incetisor sa functionez si o iau inceeeet de tot spre barca aflata la citeva zeci de metri. Partner a vazut coloana de gaze lasata de mine si iese si el, apoi vine spre mine si ma ajuta sa urc in barca, apoi visleste spre tarm, eu nu sint in stare de mare lucru. Ajungem la mal in strigatele de ajutor ale lui partner, ma intind pe plaja, apare si un medic. Se uita la mine, imi vorbeste, ii raspund, pot sa vorbesc, respir normal si in ritm oarecum normal, pulsul a mai scazut, nu mai tremur, sint luat pe brate, dus la umbra, partner incepe sa dea jos de pe mine din angarale. Dau sa ma ridic dar medicul ma impinge ferm in pozitia asezat in care stau. Furios, partner trage de la apa pina linga noi barca – sa nu ne dispara din materialele cu greu procurate, unele nu foarte legal … -, medicul are ce are cu simturile mele, daca aud, daca pot sa citesc, imi pune pe la nas tot felul de crème si chestii mirositoare, vede daca inteleg ce mi se spune, imi da comenzi simple pe care le execut cuminte: stringe pumnul drept, atinge-ti urechea dreapta cu inelarul miinii stingi, pune mina pe nasuil meu, urmareste-mi degetul etc. Apare si un cineva panicat, vorbeste tare si prost si parca-mi bubuie-n creieri, il rog pe partner sa-l indeparteze si am aflat apoi ca aproape l-a facut K.O. M-au/m-am dezbracat de costum si apoi sint dus la Mangalia. Pe drum imi revin complet asa ca dupa citeva investigatii mi se da drumul. Sint functional doar ca fara umor. Revin la camera, ne imbratisam lung si noaptea povestim. Ne imbatam crita. Am mai scapat o data. Pentru prima oara in viata mea nu vreau sa fumez la chef, sanatos fiind. (Nu fumez niciodata cind sint bolnav). Pur si simplu creierul comanda ca mi-e rau doar la gindul unei tigari!

Ce s-a inimplat de fapt? Ma iertati, voi fi foarte tehnic si ce scriu acum e rezultatul analizei post scufundare pe care am facut-o in urmatoarele zile si noi si apoi am repetat-o cu cei de la Constanta.

Preambul sau Prolegomene, ca sintem intelectualitate tehnica, ce mama dracului :))))

1- in scafandrerie Legile Gazelor, desigur vi le amintiti, Gay-Lussac, Boyle-Mariotte, Dalton au valoare de viata si de moarte. Inspiram (la scufundarea cu aer comprimat) aerul atmosferic, adica un compozit de 80% azot, pe la 18% oxigen si restul alte gaze, vapori de apa, metan, 0.039% dioxid de carbon, ceva gaze nobile, microparticule etc, e irelevant de regula ce expiram (ma rog, detaliile nu-si au rostul aici) dar citeva se schimba, sulf, chestii, foarte important fiind dioxidul de carbon. Expiram 4% urmare a proceselor metabolice.

2- in butelie am aer la, sa zicem 200 de atmosfere, daca ala imi ajunge direct in gura imi explodeaza toracele. Si atunci intre butelie si gura mea exista doua trepte de detenta, va scutesc de detalii extrem de tehnice, esential este ca in gura scafandrului ajunge aer de inspirat la o presiune cu putin mai mare decit presiunea la care ma aflu la adincimea respectiva in apa. Asta e esential pentru ca altfel inspir apa si ma inec. Acea presiune este evident variabila pentru ca eu trebuie sa inspir si daca sint la 20 cm sub apa si daca sint la 40 de metri unde presiunea e, cred, de 4 ori si ceva mai mare decit cea atmosferica. (Nu am atins niciodata acea adincime unde deja incepe sa-si produca efectele (intre altele ca apare si "betia"/narcoza azotului si inca altele dar nu intru in detalii) – ma rog, si inainte dar mai putin si te obisnuiesti treptat, cam pina la -16 nu ai mai nimic, cam nimeni nu are – asa numita Lege a lui Martini, cea care spune ca “fiecare 10m coboriti au asupra creierului efectul cite unui pahar de Martini”.

3- detentorul, chestia aia a carei terminatie scafandrul o tine in gura intre dinti, e o supapa care are o inertie, adica dureaza ceva pina inchide-deschide. Nu mult, o zecime doua de secunda dar este vital ca ea sa lucreze corect.

Pentru motivele insirate mai sus (mai sint si altele dar trec peste ele acum) respiratia sub apa trebuie facuta lin, complet si pe cit posibil regulat/constant, este esential sa o faci asa pentru ca detentorul sa aiba timp sa inchida/deschida. In caz contrar detentorul nu functioneaza corect si:

1- gazele expirate nu sint evacuate complet in apa;

2- gazele de inspirat nu ajung pina la el si deci la plaminii tai.

Rezultatul este ca vei inspira majoritar gazele pe care tocmai le-ai expirat, gaze care se aglomereaza pe tubulaturile adiacente. Or, in expiratia noastra procentul de oxigen e pe la 13-14 (!), yep, tot ce folosim e cam 4 si ceva la suta din oxigenul pe care-l inspiram, asa ca prima inspiratie ar cam fi ok. La a doua inca ai fi ok-ish, la a treia treaba devine albastra, incepi sa te intoxici cu gazele pe care tocmai le-ai expirat, la urmatoarele e bai mare. Pentru motivele astea sint interzise risul, hohotitul, gifiiala etc, pina si gesturile brusce sint nerecomandate, daca trebuie sa faci efort fizic sub apa (altul decit cel pe care-l faci deja fiind acolo) si eventual sa gifii, trebuie sa te cunosti foarte bine si sa stii foarte, dar foaaaaaarte bine sa-ti programezi efortul cit de mic si de scurt ar fi el. Or eu exact greseala asta am facut-o, fiind eu de fel o persoana in general bine dispusa am izbucnit in ris, zau ca nu m-am putut abtine desi stiam ca nu-i voie si uite cum era cit pe ce sa …

Pe cite-mi dau seama creierul meu a scapat fara sechele :))). Sigur, persoanele in general anxioase e mai bine sa se abtina de la astfel de activitati (ca si cele cu orice fel de probleme de sanatate, cit de mici, s-a murit din cauza unui algocalmin: pe un scafandru il durea o masea, a luat un algocalmin si apoi a intrat in scufundare. A murit. Nu se stia ca algocalminul la presiune are efecte toxice. Exact ca oxigenul, dealtfel: credeti sau nu, cind presiunea partiala a oxigenului (vedeti si voi la Legea aia a lui Dalton) depaseste 2 atmosfere (cam pe la 18 m in apa sarata), oxigenul, gazul vietii noastre incepe sa devina toxic pentru organism, motiv pentru care scufundarile facute cu oxigen pur in butelie nu este permis sa se faca sub 12 metri!

Caveat: e posibil ca unele date tehnice sa nu fie cele perfect corecte, nu am mai studiat si nu am mai facut asa ceva de 20 de ani (nu mai am nici brevetul, nici pregatirea teoretica si fara macar 1 an de antrenament serios si continuu nici pe cea fizica, TOATE fiind absolut necesare - poate la Sharm El Sheikh la nivel de porcus turisticus dar si acolo sub supraveghere de specialitate - si mai uit si eu ca timpul nu ma iarta nici macar pe mine.

End of story.