Ok, să punem deci citatul de mai sus în perspectiva istorică pe care eu o apreciez ca fiind cea corectă.

Am accesat treizecizero.ro nu multă vreme după lansare, vizibilitatea lor fiind asigurată de gsp.ro. Și am rămas de atunci un user fidel. Două elemente esențiale au contribuit aici: pasiunea mea pentru tenis (datând din copilărie) și calitatea scriiturii lor (in contextul unei prese mainstream absolut jalnice, ca să nu zic inexistentă, pe acest sport).

În perioada 2011-2012 subiectul "tenis autohton" nu era insă vizibil nici pe treizecizero.ro, el a fost 'remorcat' abia din vara lui 2013, de 'locomotiva' Simona Halep. Deși bună, scriitura lor din perioada de început se cantonase rutinier pe tenisul masculin in general și pe tandemul Federer-Nadal în special, singurul semn al diversității fiind unghiurile de abordare ale acestei rivalități, prin preluări și adaptări, mai mult sau mai puțin originale, din presa străină de profil. Era perioada in care articolele lor nu generau mai mult de 4-5 comentarii dar se vedea cu ochiul liber preocuparea pentru calitate și detaliu a echipei treizecizero.ro (care însemna la acea oră doar Adrian Țoca și Camelia Butuligă), ceea ce pentru mine era un semn suficient de bun și de încurajator. Simțeai insă clar nevoia unei apropieri de subiect pe latura autohtonă si mi se părea firesc și elementar să-ti dai seama că in primul rând trebuie să-i vizezi pe cei deja nu doar pasionați dar si implicați în fenomen, o lume nu foarte numeroasă (câteva sute de jucători relevanți, familiile, cercul lor de prieteni, antrenori, sponsori etc) dar prin care, pe principiul petei de ulei, poți ajunge la publicul larg românesc și pe care îl poți menține 'captiv' cu argumente mult mai puternice si mai durabile decât backhandul lui Federer sau Roland Garrosurile lui Nadal.

Evident, am devenit interesat să-i cunosc pe cei doi protagoniști "treizeciști" si dincolo de 'perdeaua' scriiturii lor. N-am făcut niciodată un secret din asta, stilul Cameliei mi-a plăcut mereu mai mult. Relația cu ea a fost o plăcere, era deschisă la dialog și dădea feedback. Am bătut mingea cu ea, am discutat pe indelete despre tenisul românesc și despre juniori, vedeam curiozitate si intrigă în ochii ei, interes reînnoit pentru o zonă pe care o părăsise cândva in condiții nu tocmai plăcute. Ca să se re-familiarizeze cu subiectul, am insoțit-o la câteva competiții (selecții și campionate nationale de toate categoriile), nu uit nici acum uimirea ei când a dat cu ochii de Edris Fetișleam pe teren si s-a intreținut minute bune cu tatăl lui, un om absolut deosebit. Era permeabilă la informație si înțelegea importanța deschiderii site-ului către tenisul autohton. Dar lipsea trigger-ul și, fără să intre în detalii, mi-a dat de înțeles că prioritățile lui Adrian Țoca erau altele în acel moment, principala fiind "monetizarea" site-ului, întrucât resursele de timp și personal erau puține și se scria pro bono. Dar ea părea convinsă că lucrurile vor merge spre bine și cândva, nu foarte târziu, tenisul autohton (inclusiv cel de juniori) va deveni de interes. A durat cam 1 an și jumătate si a fost nevoie de Simona Halep, care a tractat subiectul.

În tot acest timp nu am avut niciun contact direct cu Adrian Țoca și, sincer să fiu, nici nu (mai) simțeam nevoia să-l cunosc întrucât contactul cu Camelia mi se părea arhi-suficient. Tot prin ea ajungeau la mine unele solicitări din partea lui. Așa am recepționat si primul semnal de alarmă în ce-l privește. Mi s-a forwardat un mesaj de la el prin care mi se cereau detalii despre cluburile existente, cei care le conduc si in ce măsură cred că aceștia ar fi interesați să li se promoveze imaginea si activitatea pe treizecizero.ro. Am încercat să-i explic Cameliei de ce asta mi se pare o abordare greșită, dacă treizecizero.ro încearcă să se plaseze într-o poziție clientelară sau de business cu patronii de cluburi (a căror calitate o cunosc in bună măsură și cunosc și 'contribuția' multora dintre ei pe care au avut-o si incă o au în promovarea si sustinerea valorilor autohtone, atâtea câte sunt...). Nu știu ce i s-a transmis lui Adrian Țoca, n-am mai primit niciun feedback.

A mai fost o tatonare din partea Cameliei (nu stiu dacă venea de la Adrian sau pur si simplu i-a trecut ei prin minte in acel moment), voia sa știe dacă aș putea acoperi cu relatări/articole zona de juniori, pentru că ei n-aveau timpul fizic necesar să se documenteze si nici să aloce timp cu deplasarea la evenimente din zona asta de activitate. I-am zis că nu e fezabilă ideea, eu neavând vizibilitatea (inclusiv autoritatea) lor, mai ales că puteam oricând să fiu perceput ca subiectiv, fiind si foarte implicat. Ba chiar țin minte să-i fi spus că cu mine există oricând pericolul sa le prejudiciez imaginea, care oricum nu era clar configurată si suficient de puternică pe piața media. Se pare că mesajul meu a fost perceput corect, nu s-a mai revenit la acest subiect. Și cu asta s-a cam pus lacăt pe relatia 'instituțională' cu treizecizero.ro.

In 2014 a venit schimbarea de format (cu ștergerea neanunțată a arhivei) și dispariția temporară a Cameliei din peisajul redacțional al treizecizero.ro. La interpelările repetate (nu doar ale mele) pe aceste subiecte, Adrian Țoca a răspuns cu nervozitate sau prin ignorare. Este evident că am luat legătura cu Camelia pentru a afla ce se intâmplă cu ea, in primul rând. Nu era deloc ok cu sănatatea dar aci, fiind chestiuni strict personale, nu voi comenta mai multe. Am primit si un mesaj in care erau detalii despre 30-0, informații pe care iar nu le comentez, tot ce pot spune este că mi s-au confirmat punct cu punct toate impresiile pe care mi le facusem in decursul celor aproape 3 ani despre stilul de a conduce afacerea și prioritățile lui Adrian Țoca. Țin minte că eram destul de nervos, e foarte posibil să-i fi spus Cameliei vorbe grele la adresa lui Adrian.

Nu am reacționat public, pe 30-0, decât prin câteva mesaje foarte scurte și a culminat cu unul către el în care, e adevărat, printr-un ton cam agresiv, îi transmiteam că decât să dezbată niște chestiuni absolut irelevante mai bine ar avea grijă să-și țină colaboratorii aproape, să nu-și distrugă echipa. Ăla a fost momentul si motivul pentru care am încetat să postez pe treizecizero.ro si am accesat site-ul foarte rar, ca să nu-i fac trafic, mi s-a părut cel mai la îndemână mod de a-mi exprima revolta la adresa lui Adrian si solidaritatea cu Camelia. Silenzio stampa a durat câteva luni bune, aproape un an dacă nu mă înșel, perioadă pe care mi-am petrecut-o pe blogul lui Ionuț Bârliba (metalexandru), care a oferit cu bunăvoință spațiu de manifestare unora dintre 'revoltații' de pe 30-0. Si s-a incheiat in momentul in care au reapărut articole semnate de Camelia. E adevărat, trebuie să mentionez că in acest rastimp cât a lipsit din echipa 30-0, Camelia s-a străduit să-mi atenueze si sa-mi schimbe părerea negativă despre Adrian Țoca, propunând chiar să ne intâlnim, ca să-i descopăr "calitațile, părtile bune, care-s numeroase". Miza devenise însă prea mică pentru mine si, cu siguranță, și pentru el. Insistența mea de a-l critica (că a-l "ataca" mi se pare exagerat!) pe Adrian Țoca a condus și la răcirea relației cu Camelia, care era deja in tratative cu Adrian si ulterior a si revenit în echipă intr-un alt context financiar, net mai favorabil, și cu o implicare mult mai redusă si mai puțin haotică decât înainte. Pentru 30-0 și pentru useri a fost, indiscutabil, un fapt pozitiv.

Ce a contribuit în mod decisiv la dispariția relației cu Camelia a fost insă un eveniment imputabil mie. Am făcut o greșeală impardonabilă. Doc Z m-a intrebat in privat, in numeroase rânduri, ce s-a intâmplat cu Camelia si între Camelia si Adrian. In cele din urmă am cedat dar, dintr-o lene care mă caracterizează, în loc să sintetizez si să coafez un pic informația, i-am trimis mesajul Cameliei, ca să se documenteze "la sursă". A fost incorect, imoral si imprudent din partea mea iar faptul că i-am cerut lui Doc Z să nu divulge această 'deconspirare' a unui schimb de mesaje din privat nu mă exonerează in niciun fel. Dumnezeu are cumva grijă să dezvăluie ascunzisurile, fie că-s ele făcute din vicleșug ticălos sau lene prostească (in acest al 2lea caz mă încadrez eu). Și, evident, meseriașu' Doc Z imi trimite un mesaj la care o prinde la Cc pe Camelia și din care uită sa șteargă din cârnatul de mesaje tocmai pe cel pe care Camelia mi-l adresase mie. Este evident ce s-a intâmplat in capul Cameliei când a văzut așa ceva... cu Doc Z a fost mult mai simplu, omu' n-a avut nicio strângere de inimă: "Lasă, băi, că nu-i important, ce-ți tot faci probleme că a văzut si ea că am văzut si eu ce ți-a trimis tie!?". Pe Doc Z n-am cum să ma supăr, peste câteva luni îi cerea insistent lui Adi Țoca să mă dea afară de pe 30-0:)))!

Cam asta e povestea. Si dacă e prea lungă, o rezum pe final:

Singura persoană pe care am contactat-o în privat si cu care am schimbat impresii despre Adi Țoca este Camelia. Interesul meu pentru el s-a rezumat la ce vrea sa facă și unde să ajungă cu treizecizero.ro. Nu m-a interesat niciodată unde stă, cu cine este prieten, logodit sau căsătorit (femeie sau bărbat!), unde lucrează, ce restaurante, malluri sau alte localuri frecventează, ce trasee (si orarul!) folosite cu predilecție etc. Aș fi putut face o documentare mai serioasă măcar pe net dar m-am plictisit imediat ce-am dat peste niste declarații de auto-felicitare pentru cât de sus a ridicat prestigiosul site libertatea.ro în mintea si inimile românilor și o ceartă ca la ușa cortului cu un blogger care îi reproșa că o ține în brațe pe o redactoriță de la libertatea.ro care folosise aiurea o poză cu individ care isi alerga in lesă un câine dintr-un 4x4. Și asta arată un dezinteres chiar condamnabil din partea mea, mai ales că aveam (și inca mai am) suficiente cunoștințe prin câteva redacții pe care aș putea să le 'mulg' de informații despre el.

A, și să nu uit, despre el i-am mai întrebat pe colegii si prietenii din H&H! Dar interesul meu se rezuma la cum si pe unde joacă tenis, ce lovituri preferate are, ce slăbiciuni, condiție fizică etc. Da, aici suspiciunile lui sunt intemeiate, am cu ce-l ataca. Berechet:)))!