Viața unui pasionat de șosete, cât mai multe, de diferite culori, de diferite lungimi și produse in diferite țări, nu este deloc ușoară. Pentru că mereu și mereu este pus în fața unei întrebări: ”ce șosetă să port azi?”
Uneori, din cauza unor situații speciale, se vede pus în situația de a purta simultan o șosetă de un fel și o șosetă de alt fel. Sau chiar două, trei perechi de șosete, una peste alta. Iar la final, le dă jos pe cele dezamăgitoare și rămâne doar cu șoseta câștigătoare a concursului de șosete. Este o metodă bună. Pentru că astfel, indiferent cât de cald sau de rece e afară, ai șanse mai mari de a purta o șosetă potrivită.

Totuși, ce metodă alege ”șosețarul” (da, Didina, știu, nu există termenul, e licență poetică papagalicească) când într-o anumită situație trebuie să aleagă o anumită șosetă, pentru a defila cu ea pe covorul roșu?

E greu? Nu chiar! El va alege metoda cea simplă: se duce la sertarul cu șosete, se uită atent la cum sunt așezate șosetele, unele peste altele. Și alege șoseta care este în vârful mormanului.
Întâmplător cea actuală este cu alb si rosu. Ceea ce este foarte bine. Că la o adică poate spune, eventual, după caz, că este șosetă Made in England.

Deși, se pare ca șoseta aia Made in England nu este chiar așa de calitate superioară cum se credea. E scumpă, pare din ce in mai scumpă, dar e și din ce în ce mai greu și mai rar de purtat ca șoseta de sport. Din cauza faptului că au cam început să apară niște găurele prin care s-ar vedea că, poate, calitatea materialului nu este chiar așa exceptională. Așa cum se credea inițial, când a caștigat premiul "Șosețica minunată din America". Dacă la sport nu prea mai pare a fi cazul să fie purtată, în schimb, șosețica respectivă poate fi purtată la tot felul de sindrofii și locuri unde se fac poze multe. Deh, marketingul este important.

Culorile alb-roșu par a fi o constantă în viața șosețarului. El mai are și o altă șosetă, care și ea a fost ”Șoseta Americană”, șie ea tot alb-roșu. Dar momentan, șoseta respectivă este la spălat, și în timp ce se usucă este expusă prin tot feluri de locuri. Dar mai ales, șosețarul este legat, printr-un fir roșu (sic!), de o altă entitate. Tot alb roșie. Dar asta este o altă poveste.

E greu să fii și șosețar, cu atâtea alegeri de făcut.
Unii umblăm toată viața cu doar câteva șosete. Nu le schimbăm de la sezon la sezon. Asta e, sărakii care suntem noi săraki!