40= plucking pheasants since 2017
Audienţă: 20 useri online  •  În ultimele 24 de ore ne-au trecut pragul vizitatori unici
Short News
Io_ • 03-Jul-2018

Capitolul 1 - Bolovani

Stiam de multi ani ca undeva sub noi e un ceva mare. Nu doar ca vezi pe harta, vezi cum se-aduna apele si ies mult mai jos in Boga, vezi ca sint niste pesteri care trebuie sa fie tributare sistemului monstrului, Pestera Padis, Sura Boghii, ponoarele din toata Varasoaia aia (in Nord si urcind inca 2-3 km de la ele) si pina la Piriul Renghii in Sud, toate apele alea ajung in jos in Boga vreo 600 - 700m diferenta de nivel. Poate chiar mai mult. Se facusera si foraje timp de vreo 4 ani, incepea o investitie miniera in zona, chestii cu Batolitul Boga (asta e niste roca magmatica venita din scoarta planetei si care si-a facut loc prin caldura si presiune la suprafata) cantonat in calcare, basca muntele de la Nord (toata creasta aia, de la Piatra Arsa la Cirligati, Fintina Rece si pina la Bohodei spre Stana de Vale) care-i iara din magmatice. Chestia asta genereaza niste procese numite skarnificare (deci niste roci numite skarne) cu mineralizari de cupru, plumb, zinc, pot aparea molibden (8km in linie dreapta mai la Sud), uraniu (12 km mai la Sud) minerale rare si disperse, daca a fost foarte cald ce-a venit de jos poti avea si aur, argint, minerale platinice. Nu cunosc eu geneza zacamintului de brucit (cel mai mare din Europa, magneziu) de la Budureasa ca nu stiu eu magneziu, o fi tinind de aceleasi procese, nu stiu, dar stiu de niste spioni politici rusi care-au pus mina pe el adusi de alde Cosmin Gusa. Si-ai luat-o-n mina, Gusa, ca-ti trebuie ceva scoala, baiatu', si tie si rusilor alora. O sa exploatati voi zacamintul ala cind mi-oi vedea eu ceafa fara oglinzi).

Undeva acolo sub noi e o chestie mare si importanta, foarte importanta economic dar si spelogic. Calculasera mai multi un potential de 80-130 km de galerii de pestera. Incitant! N-aveam noi treaba cu chestii economice desi unii dintre noi chiar lucrau in prospectiuni si explorari insa, nah, acolo depinzi de politicieni, de contabili, de politici economice facute de pitifelnici de partid (doar n-o sa lucrez eu depnzind de vreun Ciordache, Nicolae, Nicolicea sau de-astia de care daca-i prind pe teren va scap eu si rezolv o tara-ntreaga cu ocazia asta). Dau eu de baut in ziua aia.

Incercau mai multi sa intre, noi, Cluj, Oradea, Arad, Timisoara, amicii de la foarte puternicele cluburi de la Debrecen si Budapesta, inca ma mir ca nu se bagasera si Clubul Focul Viu Bucuresti, or fi fost si altii da' nu stiu ca nu facea nimeni paza la asa ceva. Citeva intrari fusesera gasite dar ori nu duceau nicaieri ori se-nfundau ca apa poate trece dar asta nu inseamna ca poti trece si tu pe-acolo. Descoperirile se tineau mai mult sau mai putin secrete, iti tineai cartile aproape de piept, pare ca totusi citiva oradeni si clujeni dadusera de ce sint azi singurele intrari accesibile. Intr-o iarna eram pe sus la o tura de (initial) doua zile cu dormit in iglu, s-a dormit pina la urma intr-o stina inzapezita in care pentru a intra am sapat vreun metru in zapada foarte deasa. Am dormit ca puii, a fost cald si bine. G. s-a abatut din traseu si s-a urcat el pe un deal prin zapada de 2 metri si a venit strigind ca a gasit intrarea: intr-adevar, prin zapada era o gaura din care aerul tisnea atit de puternic incit arunca zapada pe care-o presara la 1-2 metri deasupra! (Iarna aerul din pestera e mai cald decit ce e afara si atunci sufla uneori foarte puternic spre exterior). Pauza cu tura, inapoit la baza dupa lopeti, rangi, echipament speo, organizeaza echipa, tabara, mincare. Hotarim ca vom fi 4, 2 vom intra, 2 vor sta afara, vor amenaja tabara, corturi, primusuri, foc (da, foc in zapada, e un ceva cu totul special. Oricum eu cred ca focul place oricui pentru ca e un ceva ancestral, ne-a tinut de cald, a tinut fiarele departe, am prajit carne la el de zeci/sute de mii de ani).

In frigalaul ala dau jos costumul de schi, claparii si iau pe mine salopeta (de miner, asta foloseam, ce Goretexu' ma-sii!), hamul, casca, materialele tehnice, pun obligatoriul pachet de Carpati fara (sau Bucegi?) sub casca si intru in gaura deja facuta de G.. Mutase cu o ranga 2-3 bolovani (½ mc fiecare...) si iata-ne sub picioarele celor doi din echipa de sustinere. G. o ia inainte (e mai experimentat si mai bun decit mine, era si atunci, e si acum), mergem la vreo 30 m, bate vintul rau de tot, dar chiar rau (aveam sa iesim de-acolo ragusiti foarte tare) pe niste bolovani prabusiti incastrati intre 2 pereti cvasi verticali aflati la 2-3 metri distanta. Yep, sintem intr-una dintre cele doua mari fisuri de, cred eu, tractiune tectonica (nu va bateti capul dar daca totusi vreti cautati Avenul din Grind din Piatra Craiului, gasiti si o filmare pe Yt) lungi de citeva sute de metri (pe orizontala) si adinci de Doamne-ajuta. Iaca, cobor primul put, 20 de metri (?), mergem oleaca orizontal si iata-l si pe-al doilea, vreo 15 sa aiba. Tot asa, pereti cvasi verticali linsi situati la 2-3 metri unul de altul si noi stam pe niste bolovani incastrati care creaza o terasa orizontala. G. o ia in dreapta (Nord), eu in stinga si merg vreo 30 m pina se infunda, G face la fel si ne intilnim pleostiti. Asa ca ne-asezam si aprindem cite-o tigara sa vedem ce-i de facut. Lesne de inteles sintem oricum super excitati. Imi derulez harta in cap, G. zice ca se duce sa caute. Eu sed si cujet. Si ma uit incotro mi se duce fumul de la tigara. Sigur, se duce in sus puternic atras de aspiratorul de sus. Ok, dar de unde vine? Adica de unde de jos vine curentul de aer? Vad o zona clara intre doi bolovani, il strig pe G. si-i zic, no, pe-aci! Bolovanii sint mult prea mari, hai afara dupa niste rangi si vedem noi cum ii mutam sa putem cobori printre ei. Ajungem sub echipa de sustinere si cerem niste corzi (folosisem deja 2 sau 3, pitoane, carabiniere, lonje, cei doi zgribulesc de zor pe linga bruma de foc pe care-au injghebat-o. Le zicem sa mearga sa gaseasca lemne, treaba lor cum si unde (e totusi februarie si e un zapadoi cit malu', 1.5-2 m) ca e de stat pina la noapte, poate vor trebui sa mearga in Padis sau chiar jos dupa corturi, primusuri, mincare si echipament. Poate si oameni, nu stim inca dar s-ar putea sa fi dat lovitura. Ii sugerez unuia sa se-apuce sa gateasca ceva, orice, cald sa fie, macar sa arda niste zahar si faca ceai. Cit de mult ca bate vintul ala al dracului pe jos si la ei e dupa amiaza cu senin, adica vine gerul. Coborim iara si ne-apucam de mutat bolovani. Ba chiar descopar niste apa care siroieste pe un perete si parca face ceva harmalaie pe jos. Parca, nu-mi dau seama, vintul imi vjiie pe la urechi si in pofida efortului mi se cam face frig. Aud ca pica ceva jos si de undeva din strafunduri urca un sunet lugubru. Mi se face frica instantaneu, noi stam pe podeaua aia incastrata sub care vrem sa ne bagam si lucram cu sirg la slabirea stabilitatii ei. Asa ca bat repede un piton cu expansiune (daca e cazul ne va trebui oricum la amararea corzii) si ma asigur in el, daca pica minunea asta macar sa raminem unde sintem, sa nu picam cu bolovanii aia. Pina la urma G. reuseste sa disloce cite ceva si cumva se strecoara dedesubt si-mi zice ca nu-i bate lampa pina jos. Ma strecor cumva, coborim vreo 25m pe o alta aglomerare de stinci. Aceeasi situatie, aceiasi doi pereti verticali si o aglomerare de bolovani care dau o “terasa” orizontala lunga N-S de vreo 50m. “Aterizam” pe terasa, el incolo, eu dincolo, se inchide totul. Draci beti, a disparut curentul de aer. Complet! Pasti pe ma-sa, e si cald. Nu se poate! F...-i si rupu-i, mnezaii tai de gaura, incotro continui? Scot bricheta si ma plimb cu ea peste tot, nimic, nu sufla nimic nicaieri. Ce draci de fund de sac e asta ca n-are ce cauta aici? Obositi si deznadajduiti ne-aprindem cite-o tigara si povestim incercind sa intelegem. Unii mai nou ii zic brainstorming. Sa inteleg ca noi faceam asta fara sa stim ce facem... Mda.

Nici o sansa. Fumul sta pe noi, nu se duce nicaieri. Spatiile sint destul de mari insa aerul sta si e cald. Ma rog, cald, nu se misca si asta-l face mai cald. Macar atit, nu ne e frig desi salopetele ne sint umede de la frecatul de peretii uneori umezi. Ma doare-n cot, unde dracu e ce-mi trebuie, curentul de aer? Undeva intr-unul dintre pereti trebuie sa fie o gaura, o lucarna de unde urca el, vom fi trecut pe linga ea insa ca sa dam de ea ar trebui urcati si periati peretii astia. Nu putem noi acum, peretii sint linsi ca-n palma, fara pic de fisuratie, ca sa-i urcam si sa gasim gaura trebuie sa venim cu alte scule. cu alte lumini si mai multi si facuta tabara aici jos. N-avem echipament de stat aici mai mult de citeva ore, poate poate o zi.

Gata, asta e, hai afara. Lasam totusi o ranga aici, ne-o trebui data viitoare noua sau altora ca noi. Ne-apucam de urcat pe corzile instalate, eu fac cumva si reusesc sa ma blochez intr-un tiris vertical. Draci! Nu merg nici in sus si nici in jos, sint blocat ca un dop, am deasupra vreo 8m, sub vreo 10 si eu stau incastrat. Pe unul unul dintre pereti mai si siroieste vag niste apa, exact ce-mi doream, salopeta fleasca si eu voi iesi afara in ger pe zapada. Bon, lasa aia, nu mai fi dop si iesi afara, vedem noi dupa. Sint prins intre doi pereti verticali, legat in coarda, blocatorul de piept si coarda din el imi apasa pe coaste si tirisul asta vertical tine pina la vreo jumate de metru deasupra castii mele. Fain, ce sa spun... Ii zic lui G. sa-mi trimita o alta coarda. Booon. Nu pot in sus dar nu sint complet blocat, pot in jos, slava Domnului! Planul e sa cobor cumva sub strimtoare eliberind astfel blocatorul si coarda, apoi sa ies din ele dar avind cealalta coarda sa fac pe ea un nod Prusik si sa-l leg de ham (v-aduceti aminte ce v-am povestit de sfatul lui Emilian Cristea?) si sa fiu siguranta cind imi dau hamul jos – sa fiu mai subtire si sa ma pot strecura nu de alta dar vreau afara, chiar vreau - (am totusi un hau sub mine). Se rezolva si iesim afara. Cit ma cicii eu sa ies din timpenia aia (m-am bagat singur ca prostu' in ea, daca mergeam 1 metru in lateral treceam fara probleme) G. scoate hirtie si creion si schiteaza cit de cit ce-am parcurs, ma mai intreaba si pe mine cit ma tirasc in sus de distante si de denivelari aproximative, e o buna vorba in spelogie: decit nici o harta mai bine una proasta. Ceva, acolo, sa nu ne-apucam dupa aia sa fabulam si s-o facem din amintiri afectate de oboseala, impresii, fanfaronade, de-astea.

E noapte cu un cer senin si e frig ca dracu. Ma dezbrac de salopeta (la piele, va rog...) si-mi iau costumul de schi si claparul drept. Mi-e frig rau de tot. Ce clapari de tura, unde si cind va credeti? Sintem in Romania anului 198x (nu stiu cu precizie anul, 5?, 6?, 7?). Sint aceiasi clapari cu care schiez pe pirtie. Stingul refuza sa intre, glezna imi e rece si claparul umed asa ca il incalzesc deasupra focului, ocazie cu care ii si ard putin liner-ul (liner, termen romanizat pretentios pentru “ciorapul”, “cizma” claparului, partea aia cu burete si chestii). Da' reusesc sa ma incalt si avem doar sa mincam ceva si sa caram pina la cabana Padis calabalicul. Avem pirtie deja partial taiata dar tot ne ia, habar n-am, doua ore, poate mai mult. La cabana ne asteapta colegii cu ochii cirpiti de somn, sa tot fie 3-4 dimineata, cu ceai si mincare. Povestesc cite ceva pina aproape adorm de oboseala.

Capitolul 2 – Ghebe

In toamna deja e expeditie pentru scormonit la monstru. Adica dupa ce porcus turisticus a plecat la fabrici si uzine si se face pestereala profi, ziua inca e mare, temperaturile afara sint inca bune, nu au dat ploile si putem sa lucram care la ce are in cap. Sintem multi, cred ca vreo suta de prin toata lumea ca se vorbesc multe limbi pe la focuri. Unii sapa pe la “ventilatoare” (2 rinduri de gauri corespunzatoare celor doua fisuri paralele de tractiune tectonica), altii incearca cine stie ce si pe unde, fapt e ca e o concentrare mare de forte pe vreo 9 km patrati. Unii stiu ce fac, altii sint la scoala speo, la biscuiala, au adus cu ei si fatuci, ma-nfrupt din citeva in cele 2 saptamini cite le stau pe sus :)))

Niste clujeni si oradeni croiti pe treaba (nu m-ar mira foarte tare ca sa fie chiar echipa care a descoperit intrarile “reale” de azi) au organizat ei o tabara pe cinste: lucreaza in schimburi, au amenajat un loc de mincat (banci si mese ceva cam ca la berariile nemtesti!) acoperit (!), au pina si angajata o bucatareasa profi. Partner si cu mine ne raliem echipei lor asa ca miine sintem repartizati la periat: asta inseamna ca oamenii stau la 2-3-5 metri unul de altul si iau un deal sau un munte la urcat scormonind peste tot, orice tufa, orice gaura, orice lapiez, orice izvoras, orice chestie care poate avea legatura cit de mica cu pestera. Ca nu se stie niciodata, sint descoperiri majore facute unde nu credeai ca va fi ceva. Giganticul aven Pierre Saint Martin e un exemplu foarte bun.

Si periem noi ce periem pina se-aud niste strigate.

Ghebe, baaaaa!

Acuma, cu ghebele e o chestie: poti sa mergi ore intregi sa nu dai de vreuna dar si cind dai de loc umpli rucsacul. Gata, da-l incolo de monstru, sa mai munceasca si altii, noi ne-apucam de organizat. Capul managerial al lui partner ia comanda:
- se expediaza doi incepatori pina la tabara sa faca rost de saci de plastic. Preferabil saci de ingrasaminte chimice, de-aia de 80 de kile, cei mai buni si mai rezistenti.
- se organizeaza colectarea de ghebe si aducerea lor pina la poteca. Apoi transportul lor la tabara. Repede pina nu afla de ele culegatorii de afine si asa angajati de Ocolul Silvic aflati la nici 3 km distanta.
- el pleaca sa negocieze cu cabanierul doua cratite uriase, vreun metru in diametru si vreo 40 cm inaltime, stiam noi ca le are pe-acolo in “tabara studentilor” (fosta, a cam ars dimpreuna cu cabana) si nu le foloseste. Le descoperiseram noi de Revelion luindu-ne dupa niste urme de pisica salbatica, aceeasi pisica pe care-o vedeam stind pe cetina si privindu-ne cum schiem pe versantul Bisericii Motului. In vara urmatoare avea sa faca pui, alta poveste, cu pisica salbatica si cu grindina :)))

Se face de dupa amiaza si avem totul pregatit, cratitele gigant, ghebele, partner a pus sa se adune absolut tot usturoiul existent pe platou, ba a si comandat jos in Piata din Beius sa se trimita vreo 4 sfori in plus. Fetele primesc sarcina sa curete si sa piseze tot usturoiul ala :))). Basca apar doua galeti de smintina, patrunjel cit a fost in piata. Piper gasim intotdeauna la Fratii Smintina (actualii European Drinks. Ma rog, si blugi, si cafea si Ovidon si masini de spalat Gorenje si casete video si cam tot ce doresti gasesti la ei...). Se chestioneaza cu de-amanuntul bucatareasa: cum stie sa faca ghebele, in cite ape le fierbe, daca a mai facut cantitati atit de mari, chestii. Numai ce-a delegat managerial atributiile si lasa un imputernicit sa execute ordinele si-mi zice, ia hai cu mine ca am gasit ceva. Mergem inapoi la locul cu ghebe, imi arata ceva, o gaurice, o largim si ne bagam, nu mi se pare concludent dar ne bagam, sint primul si se surpa dracului pe mine malul ala de pamint de ma-ngroapa pina la solduri, ma sapa partner cumva si ma scoate, sa te ia dracu gaura proasta, ne-nvirtim pe-acolo, vad ca mai sus, spre Carligate lucreaza niste oameni desi soarele a apus, unii dispar sub pamint, stim azi ca in zona aia sint cele doua intrari accesibile. Or fi dat oamenii de ele, bravo lor!

Gata, e noapte, tabara, dezechipat, spalat, luat chestii moi pe mine, pregatit de program: ghebe, chitara, fatuca, chef. Bah, da' mincasera nehalitii la ghebe de numa'! Adevarul e ca erau colosale! Ba tocmai urcase unul cu piine de-aia mare de 5 kile si cu smintina de bivolita, de-aia de intorci borcanul de 600 g si smintina nu cade din el. Mujdei cit cuprinde si da-i! Plus ca arata senzational sfertul ala de cratita gigant plin de ghebe si mie mi-a placut intotdeauna bufetul suedez. Nu-i aci chiar suedez da' pricepeti voi. Oricum mincam de ne spargem, bag mujdei ca nesimtitu' ingorind complet fermecatoarea speoloaga incepatoare ale carei priviri m-au vrajit alaltaieri si de a carei companie ma bucur de ieri. Fana Queen or eu, ma iertati, ma cam pricep si la Love of My Life (pfff, aveam vocea care-mi permitea sa cint binisor spre bine varianta de concert, o tempora!) si la Teo Torriate si la Las Palabras di Amor, si la Sail Away Sweet Sister. Si mai stiu, zau. Sigur exista o problema, cintatul de Love of My Life traznind a usturoi presupun ca impune o fractura estetica nu doar prin prisma implicatiilor olfactive dar si prin cea a eventualelor consecinte sudoripare dar putem trece de data asta :))))

Chefuim ceva dar sintem obositi asa ca mergem in camera. Adorm cind mi-ajunge urechea la 5 cm de perna. Da' catre dimineata pun mina-n jur si nu-i fata. Mai... Fac ochi si-o vad, biata de ea, adormita sumar feminin pe un scaun, cit sa fie in aceeasi camera cu mine dar si sa o vada pe cealalta care motaie la fel in camera vecina veghindu-l pe partner. Cred ca am mormait ceva la care fetele explodeaza de bucurie de se trezeste si partner. Vine fata de se incolaceste in jurul meu si-adoarme bucuroasa. Draci, ce-o fi si-asta? Adorm la loc.

O intreb dimineata ce si cum si aflu ca nu e de la cantitatea uriasa de usturoi pe care o ingurgitasem ci ca erau ele foarte stresate ca am mincat noi, partner si cum mine o enorma cantitate de ciuperci si ca erau ingrijorate ca ne va fi rau sau ca chestii. Asa c-au stat peste noapte ingrijorate sa ne vegheze! :))))

Greu se poate descrie homericul hohot de ris care m-a cuprins si care pina-n ziua de azi imi pune un zimbet larg pe fata.

End of story.