M-am dus cu speranta de a mai indulci putin infrangerea fetelor de la dublu, voiam sa vad tenis de calitate, raliuri interminabile si slide-uri spectaculoase pe zgura madrilena, insa am uitat cu cine joaca Iga, una dintre jucatoarele mele preferate. Barty nu e o masinarie de tenis, nu exceleaza in spectaculozitate, dar e o jucatoare sincera, muncitoare, care joaca atat cat trebuie sa te bata. Nu are lovituri brevetate, nu te bate cu ceva anume - te bate exploatandu-ti punctele slabe dupa ce ti le numara pe toate. La prima vedere, n-ai da doi bani pe ea cand o vezi live, n-are alura de numar 1 mondial, fizic nici atat; acolo unde exceleaza e mascarea foarte buna a loviturilor, in special a serviciului, probabil cel mai bun din circuit la ora asta, concurand cu al Serenei in vremurile bune, diferenta facand-o viteza primului, dar Ash compensand la plasament. Serviciul la T pare sa-l poata da cand si cum vrea, kick-ul pe 2nd e maricel, iar body-ul, in special cel de pe par face diferenta deseori.
Puncte nevralgice n-am observat, ci doar putina neincredere pe rever, poate d-aia s-a specializat in slice si il executa la fel de razant ca Youzhny in vremurile bune. Nu poti face prea multe cu el, Iga a incercat de cateva ori azi sa raspunda cu un contraslice, dar a aterizat ori afara, ori a sarit suficient de mult incat Barty sa poata dicta cu forehand-ul. Imi place usurinta cu care loveste si faptul ca nu se agita pentru fiecare punct in parte. Sta adapostita cu serviciul pana-si da seama ce tre' sa joace ca sa-ti faca break, ca apoi sa nu mai clipeasca pana se termina setul. Asta e sindromul Sampras.
De partea cealalta, Iga a intrat mai bine in meci, dar n-a avut un plan B in momentul in care australianca a reusit sa-i anticipeze returul si lovitura de forehand. A incercat veniri la fileu cu ceva voleuri precipitate, fortarea schimburilor exclusiv pe fh, frustrand-o slice-ul adversarei sau topspin-ul nadalian un pic dus la extrem - la cateva lovituri am avut senzatia ca e pe cale sa-si dea cu racheta in cap la terminarea loviturii. Csf, n-ai, loviturile astea nu se invata, vin din instict...
Reverul e cam one-way, dar il directioneaza bine, fh-ul din alergare n-a mers bine azi, insa compenseaza deseori cu fh-ul lovit din teren, il mascheaza la fel de bine cum o face Ash la serviciu. Desi mobila si cu un footwork de exceptie, Swiatek are mari probleme la mingile trimise spre corpul sau, uneori pare blocata si apoi incepe sa vorbeasca singura, e de bifat daca vrei s-o bati pe Iga.
In ceea ce priveste ticul Igai, momentan sufera de o tulburare cronica de ticuri, care ulterior se poate agrava, fiind influentata in mare parte de factori genetici. Fie o ia pe calea Tourette-ului, asta insemnand ca mai dezvolta si alte ticuri, majoritatea verbale, fie trece la nivelul unei usoare schizofrenii, dar asta depinde de tipul de tratament administrat si de alti factori pe care nu-i am la indemana (dezechilibrul dopaminei si serotoninei). Ar mai fi o varianta, cea mai soft posibila, ca Iga sa aiba un deficit ireal de Magneziu care sa-i produca aceste spasme, dar ma indoiesc ca oamenii din jurul ei nu sunt in stare sa-i controleze alimentatia.
Ticul ei aduce mari dezavantaje dpdv sportiv. Desi se declanseaza sub factori de stres, atrage dupa sine o imposibilitate de concentrare si de revenire la normal decat dupa administrarea medicatiei, asa se explica si infrangerile scurte in doua seturi sau lipsa victoriilor in decisiv la jucatoare decente. Una peste alta, tratamentul tratamentul bolilor neuro-psihice termina neuronii, neurotransmitatorii si precursorii, ceea ce ma face sa cred ca, din pacate, nu va avea viata lunga in circuit. Undeva pe la 27-28 maxim se opreste, desi eu as zice ca la 25 e gata. Daca vrea mai mult, maxim 10 turnee pe an.