Povestea incepe acum cam 13 ani. Cand voiam sa cumpar un catel. Visul meu a fost mereu un ciobanesc german. Am fost la o canisa a unui sarb. Care avea mai multi caini si femele din diferite rase. Dar toate de ciobanesti (germani, belgieni, si...caucazieni...zisi si Owtscharka).

Eu m-am dus cu sarbul sa vedem noua "productie". Sorry nu stiu un echivalent in romana. Chiar nu stiu. Nemtii ii zic Wurf. Si inseamna catelusii nascuti deodata. Adica "gemeni". Chiar as fi curios, poate ma ajuta cineva, daca exista un termen asemanator in romana.
Ei bine, eu m-am dus sa aleg viitorul catel al familiei, un pui de ciobanesc german. De fapt, asa cum am fost invatat, m-am dus sa fiu eu cel ales. Pentru ca legenda spune ca e daca sunt mai multi pui acolo, e bine sa alegi pe cel care te alege pe tine si vine primul la tine. Camelia si Mihai au ramas sa se uite la alti catei.

Ei bine, nu am apucat sa fiu ales, pentru ca am auzit o voce foarte cunoscuta in spatele meu, voce care zicea "Tati, eu pe asta il vreau...".

Nu era pe vremea Smartphone, sau cel putin noi nu aveam, asa ca momentul nu a fost imortalizat. Oricum pe vremea aia nu era nebunia de acum, de a face poze la orice, oricand.
Fapt este ca, intorcandu-ma, l-am pe vazut pe Mihai cu un ghemotoc de blana in mana. Viitorul Ares. Si asa a ramas. Mai ales ca era exact in perioada in care el era bolnav. Sunt inca 100% convins ca alaturi de rugaciunile multora, si Ares a jucat, evident alaturi de doctori, un rol extrem de important in vindecarea rapida si incredibila a lui Mihai.

Anii au trecut. Si, asa cum se intampla mereu, totul are un sfarsit. Asa cum v-am spus, atunci cand Ares a murit mi-am promis ca nu voi mai avea niciodata un catel. Pentru ca durerea de a-l pierde este imensa. Plus ca el ne-a oferit mult mai mult decat i-am oferit noi.

Si..saptamana asta (de fapt, dupa OR este deja saptamana trecuta) am reusit performanta de a-l depasi ca varsta pe tata, ajungand la 55.
Mihai vine la mine si imi ofera cadoul lui. Cadou care consta in niste poze (unele sunt mai jos) si un numar de telefon. Mi-a zis ca este in contact cu stapana cateilor si ca au tot discutat si ca cel mic din poza ar fi cadoul pentru mine. Cu o singura conditie: sa il vreau. Si ca plateste el catelul! Atentie, vorbim totusi de 1200 de euro, din banii lui, de student.

A fost dragoste la prima vedere. Si am sunat-o imediat pe posesoare.

Ceea ce nu stia pustiul este ca lucrurile, asa cand se fac ca la carte si conform legii, nu sunt asa simple. El a crezut ca daca zic da, am catelul pana la ziua mea. Pozele erau facute pe 23 Octombrie. Ceea ce nu stia el este ca puii nu pot fi instrainati, conform legii, mai devreme de 8 saptamani. Si puiutul mic a facut abia azi 6 saptamani.

Pe 15 Noiembrie el si fratiorii lui urmeaza sa fie vaccinati (stiu! oroare pentru Antivaxeri :-)))) si pe 17 Noiembrie cipati si inregistrati.
Abia dupa ce este vaccinat poate incepe procesul de preluare. Pentru ca vorbim de un adevarat proces. Nu te duci, asa cum am facut noi atunci la sarbul ala, si vezi catelul si il iei ca la piata. Intai il vizitezi de cateva ori, va obisnuiti unul cu altul, si abia apoi urmeaza momentul ala nasol pentru el, cand o sa fie despartit de mamica lui. Asta e diferenta intre a cumpara un catel de la un sarb si de la o nemtoaica, membra in clubul german al ciobanestilor germani (cateva detalii mai jos).

Asta inseamna ca eu nu l-am vazut inca "live" pe micut. Am vazut insa o gramada de poze. Inclusiv cu parintii.
Dar cum am spus, a fost dragoste la prima vedere. Si am zis DA fara ezitare.

Micutul poarta oficial (si asa o sa fie trecut in acte odata cu inregistrarea oficiala) numele de Bentley. Asta nu pot influenta. Mai ales ca exista reguli stricte. Insa, pe numele de "botez" o sa fie... Ares. V-am mai povestit ca toti cainii bunicului meu purtau numele de Bill. Dupa primul lui caine. Asa ca am zis sa duc traditia mai departe.

Acum sa va spun de ce Bentley. Pentru ca stapana mamicii stia de Ares. Si a si vazut poze cu el. De fapt, trebuie spus ca am trimis o gramada de detalii despre mine si despre locul in care urmeaza sa locuiasca micutul, cu dovezi ca pozele si detaliile nu sunt facaturi. Pentru ca posesoarea vrea sa se asigure 100% ca micutul ajunge pe maini bune, de iubitori de animale, in special catei.
Si cica exista regula (nu stiu daca scrisa sau nu) ca numele cainilor sa fie in ordine alfabetica, generatie dupa generatie. Asa ca Bentley s-ar potrivi la fix dupa Ares. Nu am vrut sa ii stric placerea, si ramane asa oficial. Neoficial o sa fie noul Ares.

Despre parintii micutului Ares: ambii sunt campioni nationali. Iar una dintre bunici, din partea tatalui, a fost campioana mondiala. De aceea si una dintre primele intrebari puse de doamna respectiva a fost daca am in vedere concursurile. A fost un pic dezamagita sa afle ca nu. Nu il iau pentru concursuri. Dar a fost topita cand am continuat spundandu-i ca il iau ca sa fie parte din familie!
Acum, sa ne intelegem, in cazul in care nu sunteti la curent. A fi campion national sau mondial nu inseamna ca esti singurul si cel mai bun dintre toti. Sunt anumite criterii. Si se poate intampla sa fie cateva sute sau mii de campioni mondiali, daca toti indeplinesc criteriile.

In pozele cu doamna este mamica micutului. In ultima poza este tatal.

Mesajul din prima poza l-am primit azi. Pentru ca pana azi nu era sigur daca mi-l vor da. Pentru ca ei urmau sa isi aleaga doi baieti si mai erau si altii interesati. Cum necum, am convins-o pe doamna sa il primesc eu.

In functie de reactiile (sau non-reactiile) voastre o sa vad daca va (mai) tin la curent cu evolutia lui Ares.
Stiu doar ca sunt atat de surescitat de vestea primita in seara asta incat cu greu o sa reusesc sa adorm.

100% 136KB 5.4MB/s 00:00

100% 86KB 4.2MB/s 00:00

100% 104KB 4.7MB/s 00:00

100% 225KB 6.6MB/s 00:00